Autoarea trece in revista principalele directii din teoria critica a ultimelor doua decenii, a caror sursa empirica este literatura publicata la granita dintre secole. Din studiul paralel, al limbajelor teoretice si al lumilor fictionale, se poate observa omogenitatea epistemica si retorica a operelor literare apartinand unei faze din istoria literaturii, forta modelatoare a unui spirit al timpului care se manifesta dincolo de granite geo-politice. Totodata, printr-o lectura comparatista, se poate demonstra capacitatea impresionanta a unei literaturi nationale de a reface, intr-un timp foarte scurt, legaturile cu marile centre de cultura si de a negocia cu succes forme si idei literare ale unei epoci comparabile, prin ambitiile enciclopediste si de sinteza, cu Renasterea. Abordarea are caracter interdisciplinar, la granita dintre studiul filologic si modelele epistemologice furnizate, in epoca numita a complexitatii, de stiinta dominanta: fizica cuantica.
