Cele mai multe basme sunt traduse in anii 1990, sub indrumarea profesoarei mele, Didi, Amita Bhose. Am redevenit atunci copil, buchisind cuvintele si frazele.
A fost o mare bucurie sã cãlãtoresc in lumea fascinantã a tigrilor, elefantilor, sacalilor, crocodililor, intruchipand personaje cu tare umane. Cãci rolul basmelor e, cred eu, de a ni le arãta si de a invãta sã le recunoastem, sã le sanctionam, sã le vindecam. Desigur cã am intalnit si printi si printese, nu se putea altfel.
De mã veti intreba care e basmul meu preferat vã voi rãspunde cã toate, insã recunosc cã drag tare imi este cel din urmã – Pantofarul si negustorul -, pentru cã atinge o temã pe care noi, oamenii, am uitat-o in ultima vreme, in alergarea noastrã dupã bunurile materiale si anume, fericirea. Fericirea de a canta, de a fi.
Vã doresc sã aveti mereu cantecul in inima voastrã.
