Tigrul din fantana

Sally Lockhart este multumita de viata ei. Afacerea merge bine, are o casa confortabila si o fetita minunata pe nume Harriet. Dar viata ei e pe cale sa se schimbe sau, mai bine spus, cineva e pe cale sa i-o schimbe. Trecutul lui Sally a fost schimbat si copilul ei nu mai e, dintr-odata, al ei. Pentru a o salva pe Harriet, Sally trebuie sa-si paraseasca existenta confortabila si sa se ascunda, asteptand momentul potrivit pentru a putea riposta.
Din seria  Sally Lockhart fac parte:
•  Rubinul din fum
•  Umbra din nord
•  Tigrul din fantana
•  Printesa de tinichea
Fragment din romanul „Tigrul din fantana. Seria Sally Lockhart” de Philip Pullman:
„Era destul de inalt, bine facut, imbracat cu un pardesiu ponosit si o palarie neagra pe care si-o dadu jos in timp ce vorbi cu ea sub lamapa de pe perete. Avea o barba neagra, deasa, iar intreaga lui expresie era o combinatie de blandete, intelegere si hotarare.
Isi puse palaria, iar chipul ii ramase din nou cufundat in umbra.
– Nu va cunosc, spuse ea. Daca ziceti ca imi sunteti prieten, atunci inseamna ca stiti si cum ma numesc.
– Dumneavoastra sunteti Lockhart, iar copila este Harriet.
– De unde ati stiut cine sunt? M-ati urmarit?
– Da. Va urmaresc de ceva timp. E adevarat ca sunteti in pericol, dar aveti si prieteni despre care nu stiti.
– Prieteni… Cine? Cine este prietenul prietenului despre care mi-ati spus mai devreme?
– Nu cred ca numele lui sa va spuna ceva. Nu este vorba despre domnul Parrish, in cazul in care va intrebati. Acum cred ca ar fi mai bine sa veniti cu mine pentru ca politistul e cu ochii pe noi.
Sally se intoarse sa se uite si vazu intr-adevar ca politistul statea in fata cimitirului, suspicios.
– Unde? intreba ea.
– La o casa nu departe de aici. O sa aveti un pat sa dormiti. Veti fi in siguranta.
O lua inainte. Sally o muta pe Harriet pe celalalt brat si il urma. Era socata. Daca era totul doar un vis, caci parea a fi, foarte bine; domnul Katz ii inspira destula incredere pentru moment. Si, la urma urmei, oricum nu avea alta varianta.
Din cand in cand, daca cumva se repezea cineva la ea, fie vreun betiv, o gasca de pustani sau doua femei batause, Katz se dadea mai aproape, o lua de mana si se punea protector in fata ei. Nu parea tocmai mai genul bataus, dar avea un brat puternic si un mers hotarat. Il lasa sa o conduca.
Curand, odata ajunsi pe o strada linistita in Spitalfields, ghidul se opri si suna la usa unei case vechi, care aducea inca cu secolul al XVIII-lea la ferestre, mai ales cele in stil evantai de deasupra usii. Le deschise o femeie simpla, la varsta a doua, care ii pofti inauntru.”