Lirica Aurei Christi s-a format si s-a modelat iute, ferm, cu indrazneala si o gravitate rara a tonului, mai ales in jurul poeziei de meditatie post-romantica, de la Rilke la Tvetaieva, de la Blaga la Nichita Stanescu. Necazand prada ispitelor culturale si mondene post-decembriste, intre care asa-zisul post-modemism romanesc, ce afisa cu o anume suficienta refuzul valorilor clasice si modeme in favoarea unei lirici descompuse si uneori barbar improvizate sub scuza autenticismului, poeta noastra a uimit critica de specialitate prin ample volute metaforice, calde, indraznete, abordand, in cateva volume, printr-o splendida fronda, clasicul sonet poetic si dovedind o excelenta stapanire a limbii, a mijloacelor specifice, intr-o lirica a meditatiei grave, adanci, exprimata in metafore, in care modemitatea si sensibi-litatea secolului se confunda, cu vigoare clara, de o marcata originalitate, tumultuos si muzical aproape, intr-o subtila rezonanta eufonica, cu trimiteri, accente si imagini sim-bolice, cu marele torent al liricii europene de Inalt nivel, de la Rimbaud si Baudelaire, la Rilke si Blaga. si, inca odata, la Tvetaieva si Nichita Stanescu.
NICOLAE BREBAN
A scrie caderea apocaliptica nu e usor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gasi singura solutie la aceasta cadere fatala, data din pomire: cel care o scrie o si «opreste», «inci-tand rigoarea / celui din urma frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperita cu greu, constienta de destramarea mitului, poate sa impuna din nou mitul: instituirea «mai viului» este cu putinta doar datorita mortii. invierea nu e posibila decat datorita ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dez-leaga, astfel, paradoxal, prin rastumarea ne-gativitatii generale a sensului. (…) Descoperi-rea facuta de poeta este ca realul insusi are origine poetica (nu reala!), prin caderea in «emisfera cealalta», de parca Dante insusi ar fi acum reeditat in alta semantica: «Ah, calul efival pegasilor dintotdeauna». Fiintele existente isi au obarsia in himere, iar realitatea ia fiinta din metafora. (…) Atta «descoperire» poetica: intreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) lata, deci, cum se poate recupera mitul intr-o epoca in care toata lumea postmodema a visat la demiti-zare si deziluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.
sTEFANIA MINCU
NICOLAE BREBAN
A scrie caderea apocaliptica nu e usor. E un merit al Aurei Christi faptul de a gasi singura solutie la aceasta cadere fatala, data din pomire: cel care o scrie o si «opreste», «inci-tand rigoarea / celui din urma frig». Doar un fel de zeu al poeziei, o divinitate descoperita cu greu, constienta de destramarea mitului, poate sa impuna din nou mitul: instituirea «mai viului» este cu putinta doar datorita mortii. invierea nu e posibila decat datorita ei. Sensul celei mai mari dintre taine se dez-leaga, astfel, paradoxal, prin rastumarea ne-gativitatii generale a sensului. (…) Descoperi-rea facuta de poeta este ca realul insusi are origine poetica (nu reala!), prin caderea in «emisfera cealalta», de parca Dante insusi ar fi acum reeditat in alta semantica: «Ah, calul efival pegasilor dintotdeauna». Fiintele existente isi au obarsia in himere, iar realitatea ia fiinta din metafora. (…) Atta «descoperire» poetica: intreg mitul temporal al omenirii poate fi ranversat. (…) lata, deci, cum se poate recupera mitul intr-o epoca in care toata lumea postmodema a visat la demiti-zare si deziluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.
sTEFANIA MINCU
Codul cartii: CIE978-606-594-195-3
