Trei coroane intunecate. Seria Trei coroane intunecate. Vol.1

Trei coroane intunecate este primul volumul din seria  Trei coroane intunecate
In fiecare generatie de pe insula Fennbirn se naste un set de triplete: trei regine, toate mostenitoare cu drepturi egale la coroana si fiecare posedand puteri magice mult ravnite. Mirabella stapaneste cele patru elemente, e capabila sa starneasca valvatai lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otravitoare si poate inghiti cele mai ucigatoare veninuri fara sa simta aproape nimic. Arsinoe domina natura si despre ea se spune ca ar avea harul de a face sa infloreasca cel mai rosu trandafir si sa imblanzeasca cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Incoronata nu e nevoie doar de originea regala. Fiecare sora trebuie sa lupte pentru asta. Si nu e doar un joc in care cineva castiga sau pierde…e o lupta pe viata si pe moarte. In noaptea in care surorile implinesc saisprezece ani, batalia incepe.

 Fragment din roman:
„Mirabella se uita in toate partile, dar de-a lungul plajei nu e nimic, niciun oras, niciun foc. Striga dupa ajutor spre drumul pe care a venit, dar e mult prea departe. Barca se inclina iar si nu mai revine in pozitie normala. Se va scufunda si mai mult, apoi va fi izbita din toate partile de curentii puternici, pana cand nu va mai ramane nimic din ea.
Mirabella intinde mana. Nu poate sa stea asa, fara sa faca nimic, in timp ce marinarul acela se ineaca. Desi e obosita, iar apa a fost dintotdeauna cel mai dificil element pentru ea.
Foloseste vantul, isi spune ea, dar niciodata nu a folosit vantul ca sa miste altceva decat pe ea insasi sau lucruri marunte. Esarfa purtata de Luca sau palaria Sarei.
Mirabella se uita atent la apa. Ar putea sa incerce sa impinga barca departe, in larg, unde ar putea scapa de furtuna.
Sau ar putea incerca s-o aduca la mal. Ambele variante sunt riscante. Ar putea s-o sfarame de stanci. Ar putea sa piarda controlul apei si ar scufunda-o. Sau ar putea sa o trimita in stancile nevazute de sub ape. Isi indesteaza pumnii. Nu mai e timp. Isi concentreaza harul asupra apei din jurul barcii, modeland-o si schimband directia curentilor, ca sa traga mica ambarcatiune spre mal. Chemarea ei aduce prea mult vant, iar barca face o saritura in fata, ca un cal speriat.
Zeita, spune Mirabella, cu falcile iclestate, ghideaza-mi mana.
Barca se agita neputincioasa, intr-o parte si in alta. Tangonul flutura precum coada unui catel, iar marinarul se repede sa-l sustina. Nu reuseste sa-l apuce si tangonul il loveste drept in spate. Marinarul cade peste bord, in apa. ”