Trusa criminalistica

Cu douazeci de ani in urma, sapte studenti din familii instarite au devenit prieteni la o scoala privata, Potter’s Field. Insa ulterior au inceput sa moara unul cate unul in cel mai violent mod imaginabil. Detectivul Max Wolfe a fost transferat de curand la Londra, in cadrul Diviziei Omucideri a sectiei de politie West End Central, strada Savile Row 27 din zona centrala Myfair. Curand, el incepe sa cutreiere strazi intunecate, sa navigheze pe internet si chiar sa strabata coridoarele puterii in gasirea criminalului in serie. Un obsedat de social-media care s-a autointitulat Bob Macelarul. Pe masura ce cadavrele se inmultesc, Max isi da seama ca Bob a ajuns prea aproape de cei pe care-i iubeste. Si astfel detectivul lupta nu numai pentru justitie, ci si pentru propria viata…

Fragment:
” Picioarele imi erau sleite de puteri.
Intrasem abia de un minut in a treia runda, dar deja fram slabit de epuizare, nesigur pe picioare si respiram pe tura incovoindu-ma peste corzile ringului de box, cu coatele lipite protector de partea inferioara a cutiei toracice. imi rklicam obosit bratele pentru a-mi proteja capul, in vreme ce manusile Lonsdale de 400 de grame, din piele neagra, lipite de fata mea erau alunecoase din pricina transpiratiei. Loviturile continuau. Erau date de un om scund, cu prul lung si argintiu iesind de sub casca protectoare vcche, produsa de cunoscuta firma de echipament sportiv Everlast. A zambit larg vazandu-mi epuizarea, dand la Iveala rautatea si o proteza albastra. Aplecat in spatele gar-zii lui stranse si inalte, fara sa riste nimic, barbatul cu par lung si argintiu s-a repezit sa-mi dea loviturile decisive.
Cu fata adanc ingropata in manusi, i-am simtit pumnii lovindu-mi trupul cu o viteza orbitoare. Barbatul cel scund era si slab, si musculos. Lovea foarte tare. in coastele din stanga, in coastele din dreapta. Mi-am coborat si mai mult ioatele, dar tot simteam usturimea loviturilor ca de bici.
Ne aflam fata in fata. Avand l,83 metri, eram mult mai inalt decat adversarul meu — Fred il chema dar probabil ca primul lucru pe care l-am invatat pe ringurile de box a fost ca viteza este mai importanta decat puterea. Cu cat esti mai masiv la trup, cu atat ai o suprafata mai mare care poate fi lovita.
Un croseu de stanga a trecut de apararea mea ane mica si m-a facut sa icnesc cand coastele de jos mi-au fost lovite. Mi-am lasat coatele si mai jos, nedorindu-mi deloc inca unul, insa, in clipa in care mi-am coborat manusile cu cativa centimetri, Fred m-a pocnit in capul prost aparat.
„Sus-jos”, am chibzuit eu blestemandu-ma ca facusern acea greseala elementara, aceea de a nu-mi apara o zond neprotejata in vreme ce alta era atacata. M-am lasat moale in corzile ringului, dorindu-mi ca picioarele sa-mi functi oneze si incercand sa ajung din nou la verticala. Deodata, un croseu de stanga m-a izbit in partea dreapta a castii, apoi un croseu de dreapta m-a lovit putere in stanga, facandu-mi urechile sa tiuie in ciuda pie lii groase a castii.
Probabil ca mi-am ridicat instinctiv manusile foarte putin pentru a-mi proteja capul, fiindca Fred mi-a tras un puternic croseu de stanga in coastele din dreapta jos.
Si el se molesise. Sa lovesti non-stop pe cineva te obo seste. Loviturile lui combinate erau mai lente, insa dupa o lovitura in corp iti revii cel mai greu. si eu imi simteam picioarele cedand in timp ce totul imi spunea sa ma prabu sesc. insa nu m-am prabusit. Am ramas in picioare, susti nut doar de corzile din spatele meu si de vointa din mine.
Fred a ranjit dezvaluind din nou acea veche proteza albastra. L-am vazut ridicand cotul stang, pregatindu-sc pentru un croseu de stanga. Dar frumusetea boxului con-sta in echilibrul daca adversarul tau te poate lovi, si tu poti sa-l lovesti pe el.”