Turnul intunecat. Seria Turnul intunecat. Vol.7

„Povestea lui Eddie dura cam o ora si jumatate. Si fireste ca, neavand prea mult timp la dispozitie, tanarul omise unele amanunte. Cand ispravi, observara cu totii ca o noapte prematura coborase peste lacul de alaturi. Iar furtuna nici nu izbucnise, nici nu se deplasase mai departe. Cand si cand tunetele bubuiau ragusit deasupra casei lui Dick Beckhardt si uneori zgomotul era atat de puternic si neasteptat incat ii facea pe toti sa tresara. Un fulger lovi perpendicular pe centrul lacului, colorandu-l, pentru o clipa, intr-un purpuriu irizat. La un moment dat se isca si vantul, vorbind pe multe voci prin frunzele copacilor, iar atunci Eddie isi spuse Acum o sa vina, cu siguranta ca acum o sa vina, dar nu se intampla nimic. Si nici furtuna iminenta nu se indeparta, iar momentul acesta incremenit, aidoma unui palos agatat de un fir tesut de un paianjen, il duse cu gandul la lunga, strania sarcina, acum incheiata, a lui Susannah. In jurul orei sapte, curentul se intrerupse, iar John se duse in bucatarie sa caute lumanari, in vreme ce Eddie isi spunea mai departe povestea: batranii din River Crossing, nebunii din Lud, oamenii buni si foarte ingroziti din Calla Bryn Sturgis, loc unde intalnisera un fost preot care parea a fi iesit direct din paginile unei carti. John puse lumanarile pe masa, alaturi de o farfurie cu biscuiti si felii de branza si de o sticla cu ceai Red Zinger. Eddie incheie cu vizita lor la Stephen King, povestind cum il hipnotizase pistolarul pe scriitor ca sa uite ca-i vazuse vreodata, cum o vazusera pe prietena lor, Susannah, doar pentru o fractiune de secunda si cum se facuse de-i dadusera telefon, pentru ca, asa cum zicea Roland, nu exista nimeni altcineva in partea aceasta de lume la care ar fi putut apela in afara de el, John Cullum. Cand Eddie termina de vorbit, Roland povesti despre intalnirea cu Chevin de Chayven pe drumul spre Aleea Carapacea Testoasei si puse pe masa, langa farfuria cu branza, crucea din argint pe care i-o aratase si lui Chevin. John mangaie zalele fine ale lantisorului cu buricul gros al degetului mare. Si urma o tacere lunga. Cand nu o mai putu suporta, Eddie il intreba pe varstnicul ingrijitor de barci cat anume crede din spusele lor.