Fragment din roman:
„O furtuna se abatu in timpul noptii peste Skane. In timp ce vantul de iarna tragea de tabla de pe acoperis, Kurt Wallander sedea in apartamentul lui lasat in paragina. Bea whisky si asculta o inregistrare germana a operei Aida, atunci cand in jurul lui, pe neasteptate, se facu liniste deplina si intuneric bezna. Se duse la fereastra si privi in intunericul de afara. Vantul suiera si, undeva, un panou se izbea de zidul unei case.
Indicatoarele fosforescente ale ceasului de mana aratau trei fara zece. In mod ciudat, nu se simtea deloc obosit. Seara trecuta, se facuse unsprezece si jumatate inainte ca el sa paraseasca sediul politiei. Ultimul care-i telefonase fusese un barbat care refuzase sa se prezinte. Ii propusese ca politia sa faca front comun cu miscarea nationalista locala si sa-i alunge pe toti strainii din tara, o data pentru totdeauna. Un moment, incercase sa asculte ce-i spunea barbatul acela anonim. Apoi trantise receptorul, telefonase centralistei si blocase toate convorbirile care veneau din exterior. Stinsese lumina in incapere, strabatuse coridorul tacut si se dusese direct acasa. In timp ce-si descuia usa, se hotarase sa descopere cine anume din politie divulgase informatia aceea confidentiala. Dar, de fapt, nu era deloc treaba lui.
In cazul in care apareau conflicte in cadrul politiei, era datoria sefului politiei sa ia masuri. Peste cateva zile, Bjork trebuia sa se intoarca din vacanta de iarna. Atunci va trebui sa-si asume raspunderea. Adevarul trebuia sa iasa la iveala.
Dupa ce Wallander bau primul pahar de whisky, intelese insa ca Bjrk nu va face nimic. Chiar daca, politistii erau legati prin legamantul tacerii, cu greu ar fi putut fi considerat drept infractiune faptul ca un politist sunase o cunostinta la televiziune si-i povestise ce se discutase intr-o sedinta interna a grupului de ancheta. De asemenea, ar fi fost foarte greu de dovedit ca s-ar fi comis vreo neregula in cazul in care televiziunea isi platise informatorul secret. Un moment, Kurt Wallander se intreba cum deconta televiziunea suedeza, cheltuielile pentru postul de informator.
Apoi isi spuse ca-i foarte putin probabil ca Bjork sa aiba interesul sa puna la indoiala probitatea personalului iu timpul investigarii unei crime.
La al doilea pahar, incepu iar sa se gandeasca, cine ar fi putut fi informatorul. In afara de el, numai pe Rydberg l-ar fi putut exclude cu certitudine. Dar de ce sa fie atat de sigur de Rydberg? Putea oare sa-l perceapa mai adanc pe el decat pe toti ceilalti?
Iar acum furtuna intrerupsese curentul electric si el statea singur, in bezna.
Ganduri despre perechea ucisa, despre Lars Herdin si despre nodul ciudat al streangului i se amestecau in cap cu ganduri despre Sten Widen si Mona, despre Linda si batranul lui tata. De undeva, din intuneric, ii facea semne o fantoma sumbra, spunandu-i ca totul e lipsit de sens si de importanta. O figura, batjocoritoare, care radea cu nerusinare de stradania lui caraghioasa de a-si controla viata… ”
Codul cartii: RAO978-606-609-520-4
