Omul nu devine om, el este deja om.
Cu aceasta afirmatie celebra, pediatrul si educatorul Janusz Korczak a schimbat modul in care privim copilaria.in primele decenii ale involburatului secol XX, in Polonia, s-a ocupat de mii de copii saraci si fara familie, evrei, dar nu numai. Astfel s-a nascut o experienta pedagogica extraordinara, care a continuat intre zidurile ghetoului din Varsovia, experienta prin intermediul careia copiii, actori ai propriei lor educatii, s-au construit pe ei insisi. Doctorul Korczak a fost alaturi de ei si i-a ascultat, i-a ajutat, i-a iubit, i-a sustinut. I-a respectat si i-a admirat.
Pe 29 noiembrie 1940, aproape 200 de copii evrei marsaluiesc pe strazile din Varsovia. Cu inima stransa, dar cu fruntea sus, condusi de iubitul lor doctor Korczak, parasesc frumosul orfelinat din strada Krochmalna pentru a merge in ghetou. Noua lor casa e mult mai mica, iar ghetoul este de fapt o inchisoare unde evreii sunt inchisi de nazisti. Dar doctorul Korczak vegheaza asupra copiilor sai. ii va insoti pana in ultima lor calatorie, in lagarul de la Treblinka.
De partea copiilor. intotdeauna
Aceasta este povestea adevarata a omului ale carui idei au inspirat profund Conventia internationala a ONU cu privire la drepturile copilului. O poveste despre curaj, hotarare si dragoste de viata si, mai presus de toate, despre respectul fata de copii si copilarie.
