Poet si, totodata, logician, adica practicant (de marca) al unei mult prea dificile discipline, lui Sorin Vieru nu-i este strain nici exercitiul grafic: mana-i actioneaza in recreatia dintre doua ganduri laborioase, oarecum involuntar (sau «somnambulic», ca acrobatul pe franghie), dar nu aleatoriu, nu «haihui», ci, pare-se, in prelungirea lor, a gandurilor care dau sa scape, grafica suplinind, din timp in timp, lacuna gandului sau incalcirea sa. (serban FOARTA)
Cititorul va poposi in Ultima Thule, «tinutul fabulos al Poeziei», dupa cum o defineste poetul, cu incredintarea ca a facut o calatorie initiatica si ca, dupa ultima fila a cartii, urmeaza iar prima ei pagina, deschisa imaterial in sinea lui sub forma de energie pura. (Ioan Es. POP)
In poemele lui Sorin Vieru e un frig interior vecin cu o glaciatiune, un frig «bacovian» de-a dreptul. Cand pana si gingasiile spuse alene ingheata, cand iubirea «sudeaza metale reci», amintirile stau sub o «zgura friguroasa», sub «ghetari launtrici», iar tacerea e «ca un altar de gheata», solutia e tot cea bacoviana
(Ion MURESAN)
Vita activa
Sunt un uitat: hirsutul alchimist.
Ca sa preschimb in aur plumbul trist,
Ce diavol ma atata, imi exhorta
Sa retopesc aleanul in retorta
si-n foc sa dau, sa nu se stinga focul,
Bruma de ani ramasa, tot norocul…?
Codul cartii: HUM978-973-50-4831-0
