Premiile Rosebud, Barry si Silver Falchion.
Nimeni nu poate schimba sunetul unui ecou.
Viata lui Joe Talbert n-a fost niciodata fericita. Are un frate autist, alaturi de care ar fi putut trai linistit, daca mama lor n-ar fi fost alcoolica si n-ar fi avut o pasiune pentru jocuri de noroc si barbati nepotriviti. Printre cursuri si joburi part-time, ultimul lucru care-i lipseste este un proiect pentru facultate: trebuie sa scrie o biografie intr-un timp foarte scurt. Asa intalneste un veteran de razboi, acuzat si inchis pentru crima cu treizeci de ani in urma, aflat acum pe moarte intr-un azil pentru batrani. Cine este cu adevarat necunoscutul acesta al carui destin pare sa-i fi fost dintotdeauna potrivnic?
Daca un om sopteste numele ucigasului sau in clipa mortii, faptul e o dovada acceptata, fiindca exista convingerea – si e de inteles – ca un muribund nu vrea sa-si dea sufletul cu o minciuna pe buze.
Cititi-o si ne veti multumi. – The Durango Herald
Fanii thrillerelor trebuie sa fie cu ochii in patru dupa Eskens; este un autor care promite enorm. – Booklist
Eskens vine cu puzzle-uri interesante si solutii inteligente intr-o intriga al carei suspans va tine cititorul treaz toata noaptea. – Reviewing the Evidence
Debutul literar al lui Eskens este povestea profunda a unui tanar care poarta pe umeri o povara prea mare pentru varsta sa. – Kirkus Reviews
Naratiunea la persoana intai captiveaza cititorul si nu-l slabeste nicio clipa. – Library Journal
In linia thrillerelor bune ale lui Grisham. – Mystery People
Un debut fascinant, care dezvaluie decenii de secrete intr-o poveste satisfacatoare de mantuire. – Julie Kramer
Eskens echilibreaza cu abilitate suspansul electrizant cu o poveste plina de umanitate despre curaj si justitie pornita pe cai gresite, pe fundalul unei ierni geroase din Minnesota. – crimefictionlover.com
Fragment din cartea „Ultima zapada” de Allen Eskens:
„A avut loc cu patru ani inainte de nasterea mea, dar copiii care cresc in Austin invata despre ea asa cum invata altii despre Lewis si Clark sau despre Declaratia de Independenta. O recesiune de la inceputul anilor 1980 a pus pe butuci o parte din industria de conservare a carnii, asa ca Hormel i-a cerut sindicatului sa accepte o reducere substantiala a salariilor. Bineinteles ca asta a avut efectul unei lovituri sub centura si a inceput greva. Imbrancirea oamenilor din pichet a declansat incaierarile. Violenta a atras presa audiovizuala si o echipa de televiziune si-a gasit sfarsitul cand i s-a prabusit elicopterul intr-un lan de porumb de langa Ellendale. Guvernatorul a trimis in cele din urma Garda Nationala, dar intre timp agresivitatea si animozitatile isi pusesera amprenta asupra orasului si, dupa parerea unora, ii dadusera caracter. Dar eu nu vedeam decat o cicatrice urata.
Ca orice alt oras, Austinul are si partile lui bune, desi cei mai multi dintre noi nu vad padurea din cauza copacilor. Are parcuri, o piscina publica, un spital acceptabil, o manastire carmelita, propriul sau aeroport municipal si se afla la numai o aruncatura de bat distanta de renumita clinica Mayo din Rochester. Are si o universitate publica, la ale carei cursuri mergeam in timp ce lucram in doua locuri, cu jumatate de norma. In trei ani, adunasem destui bani si primisem destule credite universitare ca sa ma pot transfera la Universitatea din Minnesota.
In Austin sunt si treisprezece baruri, fara sa pun la socoteala barurile din hoteluri si cluburile organizatiilor nonprofit, si cu o populatie de aproximativ douazeci si trei de mii de oameni, numarul barurilor pe cap de locuitor e cel mai mare din Minnesota. Toate imi erau destul de bine cunoscute, deoarece, intr-un moment sau altul, intrasem in fiecare dintre ele.”
