Nascut la Napoli, in 1950, Paolo Isotta studiaza inca din copilarie muzica, dar si limbile clasice si moderne, care-i deschid orizonturi sensibile odata cu vaste perspective asupra istoriei si culturii, a universului in care avea sa navigheze cu voluptate tot restul vietii.
Devine, in 1974, critic muzical al ziarului Il Giornale, iar din 1980 va colabora timp de 25 de ani la cotidianul Corriere della Sera. Din 1971 este profesor de istoria muzicii la Conservatorul din Torino, apoi la cel din Napoli. Este ilustrul autor a numeroase carti despre Gioachino Rossini, Richard Wagner, Georg Friedrich Händel, Thomas Mann, Renata Tebaldi.
Mare e mandria, mare e bucuria pe care mi le aduce ideea ca aceasta carte e tradusa in limba natiunii care l numara printre fiii sai pe unul dintre cei mai mari Maestri ai Muzicii, George Enescu, si care l are drept Fiu de Onoare pe Ovidiu, unul dintre cei mai mari Maestri ai Poeziei.
– Paolo Isotta
Cel mai temut critic italian e un inger. inger infinit de iubitor al muzicii, inger exterminator pentru tot ce ne indeparteaza de sublimitatea muzicii.
– Mariana Nicolesco
Sunt miscat si uluit de atata maiestrie. Capacitatea pe care o are Paolo Isotta de a contextualiza compozitiile despre care trateaza, punandu-le in relatie cu altele, contemporane sau nu, este un fapt extraordinar si unic. E un lucru de care doar Mario Praz era capabil.
– Francesco Caramiello
Un alt cant al lui Marte. Cantul iubirii s-a ivit ca o continuare a volumului La virtù dellelefante, prin care Paolo Isotta s-a impus inca o data ca istoric al muzicii si ca figura de prim plan a literaturii italiene.
in cartea de fata, care se vrea un cant de iubire pentru muzica si pentru viata, Paolo Isotta ii evoca in pagini admirabile pe unii dintre compozitorii sai preferati, de la Alessandro Scarlatti la Joseph Haydn si Wolfgang Amadeus Mozart, de la Ludwig van Beethoven, Franz Schubert si Piotr Ilici Ceaikovski la Giuseppe Verdi si Richard Wagner.
Dar el ne propune totodata si o viziune cu totul noua, surprinzatoare, asupra unor creatori din secolul al XX lea, asezandu-i pe cel mai inalt piedestal, incepand cu George Enescu si Karol Szymanowski si continuand cu Franco Alfano, Ottorino Respighi si Gino Marinuzzi, toti evocati cu luciditatea muzicologului, dar si cu pasiunea si inflacararea demne de reprezentantul marii culturi, care este Paolo Isotta.
