inca o data imi dau seama ca ramanerea mea aici m-a ferit de-o aproape certa sinucidere intelectuala si psihologica, daca nu chiar fizica. Dar, «ramanand», n-am optat pentru un alt fel de sinucidere? (Matei CaLINESCU)
Un fel de jurnal acopera rastimpul unei adanci prefaceri sufletesti: perioada adoptarii exilului si cea a adaptarii la el. Matei care intra in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetatenia americana, stabilitatea profesionala si crescanda recunoastere academica ii separa pe cei doi Matei. Modificarea e mai adanca si, din acest motiv, ea poate furniza perceptiei noastre amortite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele doua voci (identitati) le articuleaza si din care se hranesc.
Cele doua identitati, adauga autorul jurnalului, sunt separate si de spatiu, si de istorie, si de cronologie: prima este cea pe care o ignora americanii, a doua este cea pe care o ignora romanii. Iar intre ele sta «neclintita limba» a exilului, care pentru Matei Calinescu a fost jupuire de viu. (Horia-Roman PATAPIEVICI)
