S-o recunoastem: noi, oamenii, n-am vrea ca Dumnezeu sa ne iubeasca atat de mult. E pur si simplu prea solicitant pentru noi. Ascultarea e una, dar acest fel de a iubi pretinde in mod evident mult mai mult decat respectarea poruncilor. Necesita nici mai mult nici mai putin decat totala daruire de sine. Acest lucru nu pare a fi dificil pentru persoanele infinite ale Sfintei Treimi, dar pentru creaturi ca noi o astfel de iubire este un apel la martiriu. Aceasta invitatie presupune mult mai multa suferinta si negare de sine decat simpla renuntare la ciocolata in Postul Mare. Ea cere nu mai putin decat faptul de a muri pentru noi insine in mod constant.
