Este clar ca intelectualii au stimulat unirea, ca i-au constientizat intens pe oameni in spiritul unirii, ca i-au convins de binele care avea sa vina, dar cine poate sa condamne acest lucru si de ce? Lozinca elitei ardelene de atunci a fost: Tineti cu poporul, ca sa nu rataciti!. Prin urmare, conducatorii, desprinsi din popor, se ghidau dupa aspiratiile poporului, le justificau si le sustineau, iar poporul isi urma conducatorii. Nici caile alese de popor (grupuri mari de oameni) nu erau infailibile, dar elitele si plebea, cel putin din 1848 pana la 1918, au mers concordant. Aceasta este concluzia reala care trebuie prezentata publicului larg, pentru ca ea a exprimat vointa nationala. Datorita acestui suvoi al istoriei noastre, ne strangem mereu energiile in locul binecuvantat, cu nume simplu, fascinant si coplesitor de frumos, caruia poporul ii zice Tara Romaneasca. – Presedintele Academiei Romane Acad. Prof. IOAN-AUREL POP
Codul cartii: LIB978-606-8953-97-7
