Artist european, care a fost si este o punte intre sculptura din Romania si cea din Franta, un occidental marcat de amintirile tineretii sufocate de regimul politic autoritar si de lipsuri de tot felul, un eliberat care a reusit nu doar sa se adapteze altei lumi, ci sa?si faca in ea, cu propria arta, un epicentru, Doru Covrig isi spune, in paginile ce urmeaza, povestea. Ea insumeaza relatari despre lumea romaneasca de dupa Al Doilea Razboi Mondial, Timisoara postbelica, Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, lumea culturala a Bucurestiului din perioada 70?80, dar si despre cea a Parisului din anii 80 si pana mai azi, despre Japonia si SUA, despre prezenta sa la Bienela de la Venetia, din 1995, dar si despre iubire, paternitate, prietenie, familie, fotografie, singuratate, batranete.
