In cartea Vaccinarea: eroarea medicala a secolului este vorba despre triumful dogmei vaccinarii, adica despre credinta in principiile nedemonstrate stiintific ale imunologiei si ridicate la rang de religie de catre doi profeti: Jenner si Pasteur. Conform acestei dogme, daca se realizeaza preventiv o agresiune, sistemul imunitar o inregistreaza, o memoreaza si ia masurile necesare pentru a contracara o alta agresiune. De unde axioma: Fara vaccinuri nu exista salvare! Fara vaccinuri, raul triumfa. Botezul vaccinului este o conditie sine qua non a salvarii.
In ceea ce priveste profetii, unul este Jenner, medic fara a fi biolog si celalalt, Pasteur, chimist mediocru, fals biolog si catusi de putin medic. Acesti fondatori ai noii religii nu poseda, de fapt, nici o notiune de imunologie. Jenner aplica un principiu stabilit empiric, iar Pasteur falsifica experimentele: intre altele, inocularea – la Pouilly-le-Fort – a unui vaccin impotriva antraxului diferit de cel pe care il anuntase, apoi inocularea tanarului Meister cu un vaccin impotriva turbarii, fara ca pacientul sa fi contractat aceasta boala.
Pasteur a avut apostolii si discipolii sai ignoranti, precum Roux si Chamberland, Calmette si Guerin, etc. si s-a preocupat de formarea marilor preoti. Institutul Pasteur a devenit sediul bisericii vaccinarii. Afaceristii, marii preoti au inceput sa formeze noi preoti si misionari si sa-i invete noua dogma. Corpul medical s-a convertit imediat si fara sa comenteze la aceasta noua religie din prostie, ignoranta sau spirit de turma, cu exceptia unei minoritati de medici si profesori inteligenti, cum ar fi A. Bechamp, Tissot, Deloge, Carrel, etc. care au opus rezistenta. Au fost infiintate biserici pretutindeni in lume, adica alte laboratoare si institute Pasteur atat in Franta cat si in alte tari.
