Petra vrea sa fie scriitoare, Petrei i-e frica sa fie mama. Pentru o protagonista feminina in literatura romana, Petra e deosebit de antipatica. O inchipuita. Dar literatura romana a zilelor noastre are tot mai multe scriitoare gata sa darime, cu scrisul lor, mitul maternitatii ca binecuvintare, ceas magic si predestinare. Niciuna dintre mamele cartii de fata (tinere sau batrine) nu e, filtrata prin ochii «rai» ai Petrei, o sfinta, fiindca lumea (a noastra) pe care o descrie Maria Manolescu e o lume a barbatilor, doriti, rasfatati, idealizati in varianta lor eroica si inaccesibila de cuceritori. Pentru ca ne plac vinatorii, nu culegatorii, luptele scurte, nu cultivatul cu rabdare. Din fericire, Maria Manolescu are simtul umorului si al grotescului, iar Petra supravietuieste scriitoriceste propriilor inchipuiri. Petra, aceasta voce care se povesteste la persoana a III-a in romanul Mariei Manolescu, scrie piese de teatru, cu titluri care se tot schimba, si e fascinata de teatru, pe cale de mostenire de familie si din dor de tatal-actor disparut. in textele inserate in roman e vorba si despre teatrul politic care-salveaza-lumea (not) si mai ales despre specialitatea semideclarata a romancierei, relatiile de iubire si de cuplu (acum, si la maturitate). Daca n-o cunoasteti pe Maria Manolescu dramaturga, Vinatori-culegatori e introducerea ideala, intr-o confruntare prieteneasca la gratar sta o viata-ntreaga de visuri ratate. (Iulia Popovici)
