Vanzatorul de visuri. Chemarea

Un vis nu este o intentie superficiala, ci un proiect de viata. Va rog, visati din plin! Va rog, visati sa schimbati omenirea, pentru ca daca visati doar pentru voi, nu vom rezista. – Augusto Cury

In spiritul Alchimistului lui Coelho si al Profetiilor de la Celestine, romanul Vanzatorul de visuri. Chemarea este o parabola inspirationala despre un barbat misterios, care are puterea de a schimba vietile celor din jur. Oriunde merge, Vanzatorul de visuri ii incanta, ii tulbura si ii inspira pe cei care-l asculta, indemnandu-i sa caute lucrul cel mai important din viata: ceea ce se ascunde in strafundul sufletului lor. Fiecare persoana pe care o intalneste si-a abandonat visurile si lupta sa supravietuiasca: un profesor care a renuntat la pasiunile sale, un alcoolic fara familie, batrani care si-au pierdut bucuria de a trai. Cu intelepciune si adresandu-le intrebarile potrivite, Vanzatorul de visuri ii ajuta sa priveasca inauntrul lor si sa afl e sursa propriilor nefericiri.

Vanzatorul de visuri. Chemarea este un roman emotionant si captivant, care te va face sa razi si sa plangi deopotriva. Dar, mai presus de toate, te va face sa refl ectezi la menirea ta pe acest pamant, te va ajuta sa-i pretuiesti pe ceilalti si sa crezi cu toata puterea in visurile tale.

M-am intrebat: cine sunt? De ce nu-mi pot controla emotiile? De ce pot conduce o afacere, dar nu pot gestiona cea mai complexa constructie, mintea umana? Mi-am dat seama ca lacrimile pe care nu le varsam sunt cele mai importante si putem sa ne reinventam cand trecem prin haos. Cand te prabusesti si simti ca nu mai ai pentru ce trai, nu te teme si nu pune punct, pune o virgula. Scriem cele mai importante capitole ale vietii atunci cand suntem in criza. – Augusto Cury

Deznodamantul acestui roman filosofic este magistral. – Library Journal

Romanul lui Cury imbina analiza sociala si meditatia filosofica intr-o poveste incantatoare, strabatuta pe alocuri de un umor fin. – Publishers Weekly

Strainul parea atat de inteligent! Dovedise maturitate intelectuala, ii facuse zob toate paradigmele, il ajutase sa-si organizeze confuzia mentala si, cand cerul era de un albastru senin, declansa o furtuna neasteptata. Julio Cesar nu mai auzise niciodata pe cineva autointitulandu-se astfel.

Psihiatrul, la o distanta de douazeci si cinci de metri, cand auzi expresia, facu rapid o analiza. Fara a-si lua vreo marja de siguranta, ii asigura pe pompierul-sef si pe politistul-sef:

– Stiam eu. Sunt de aceeasi teapa.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns ciudatenia titulaturii, in timp ce se identifica, strainul se uita in partea dreapta, unde vazu, la o cladire din vecinatate, cam la vreo suta cincizeci de metri, un individ care indrepta o arma spre el. Era cu amortizor. Cu o reactie magistrala, il impinse pe Julio Cesar si cazura amandoi la pamant.

Julio Cesar nu pricepu ce se intamplase, ramase pur si simplu perplex. Ca sa nu-l sperie si mai mult, Vanzatorul de Visuri ii spuse:

– Daca te-a dat peste cap caderea asta, inchipuie-ti ce s-ar fi intamplat daca te-ai fi izbit de solul de la baza cladirii.

Multimea crezu ca barbatul reusise sa-l opreasca pe sinucigas. Nimeni nu intelegea ce se intampla. Amandoi se ridicara. Vanzatorul de Visuri se uita in zare si vazu ca tragatorul iesise din scena. Oare avea halucinatii? Cine sa doreasca moartea unui om atat de simplu? Dupa care, ambii aparura in picioare, liberi, pe parapetul cladirii.

Julio Cesar se uita la strain, si acesta repeta, fara niciun dubiu:

– Da, sunt un Vanzator de Visuri.

Incurcat, Julio Csar crezu pe moment ca barbatul din fata lui era un vanzator ambulant. Sau vanzator de actiuni la bursa. Dar, cu ideile pe care le avea, parea imposibil. Curios, il chestiona:

– Cum asa? Ce fel de produse vinzi dumneata?

– Eu caut sa vand curaj celor nesiguri, indrazneala celor care sufera de fobii, bucurie celor pe care viata nu-i mai incanta, simtul masurii celor neprevazatori, simt critic ganditorilor.”