Ii revine cititorului menirea de a reconstitui coerenta epica, umplind golurile si refacind legaturile dintre episoade si personaje, dincolo de fragmentarea structurii de suprafata. Gabriela Adamesteanu construieste astfel un roman latent formula narativa hibrida, utilizata, printre altii, si de Milan Kundera in Ridicole iubiri… (Carmen Musat)
Cine va dori sa regaseasca ambianta Romaniei din anii 70-80 o va gasi, intacta, in prozele scurte ale Gabrielei Adamesteanu. Nu numai o «lume» ne intimpina in aceste proze, ci si o «atmosfera». Or, atmosfera este prin excelenta sufletul unei lumi, vibratia ei interioara, ceea ce rezista perisabilului. (Paul Cernat)
In legatura cu proza scurta a Gabrielei Adamesteanu inca exista o prejudecata critica. Nuvelelor si povestirilor li s-a rezervat un rol modest: de poligon de incercari narative, in vederea Romanului. Realitatea e totusi alta. Proza scurta a Gabrielei Adamesteanu are ceea ce se numeste autonomie artistica. Eu nu cred ca tema in sine conteaza in literatura. Nu exista teme mari si teme mici. Dar, atunci cind ajungem la concluzia ca autorul pe care l-am citit cu creionul in mina e unul exceptional, in genul extensiv al romanului si in regimul intensiv al prozei scurte, un dialog cu temele lui devine obligatoriu. (Daniel Cristea-Enache)
