Diana Adamek propune un roman senzorial, configurat prin supraabundenta imaginii in opulente sinestezice, arunca straturi de culoare peste blocurile de piatra ale egipteanului, ingroapa in fluxuri de vegetatie peretii drepti ai naratiunii, declansand o avalansa cromatica ce va absorbi in curgerea ei rigorile formale. Detaliile nu sunt nici o clipa gandite intru desavarsirea structurii, digresiunile nu sunt sacrificate in virtutea armoniilor supraformale, dimpotriva, geografia romanului e lichida, neprevazuta, labirintica, deschisa capriciului si simturilor.
