Viata buna

Viata buna. O introducere in etica

Oare practicarea virtutilor ne poate apropia de trairea unei vieti bune, frumoase, autentice?

O buna si reusita lectie de morala este nu aceea in care ni se predica doct valorile, ci aceea in care ni se arata cum sa practicam virtutile pentru ca vietile noastre sa fie implinite si noi sa fim impacati cu ceilalti si cu noi insine. – Mircea Dumitru

La ce e buna viata in lipsa fericirii? Si la ce bun filosoful, in vremurile in care fericirea nu mai este o tema de actualitate, pentru ca advertisingul si discursurile despre spiritualitate au confiscat-o, tocit-o si ingropat-o? Nu stiu daca filosoful este fiul ratacitor, dar, prin intermediul eticii aplicate, el se intoarce printre oameni pentru care capteaza tainele simple ale vietii, sensurile si nonsensurile existentei, redandu-le acestora si pe unele, si pe altele. Am vazut multi oameni dornici sa-l asculte pe filosoful reintors si, in mod special, pe Cristian Iftode in conferinte si dezbateri, sa afle nu la ce e buna viata, ci cum o poti face mai buna. El este exact vocea aceea asteptata care va reimprieteni prin aceasta carte filosofia cu cititorii si cu practicantii ei anonimi in vietile lor de zi cu zi. – Svetlana Carstean

Viata buna poate fi aventura vietii tale, daca nu este deja. Vei gasi aici un prieten bun si critic spre a scoate adevarul din tine, adevarul de sine. Un prieten egal tie, totusi, mai antrenat in virtute, spre care te cheama. Norocul nostru e mare: culturii romane i-a luat sute de ani sa aiba cartea de etica pe care o avem acum in maini, cartea de filosofie morala contemporana care face dreptate, dar mai ales bine anticului din noi. Viata buna, daca stim a o citi spre a o trai, va fi una a libertatii, autentica, trudind in fericire. Caci asa s-a incercat de mii de ani, de la Aristotel la Nietzsche, de la Seneca la Foucault, si, in sfarsit, asa o scrie noua Cristian Iftode. – Constantin Vica

Daca judecam lucrurile in plan social, conduita morala este, intai de toate, o asteptare pe care o avem de la ceilalti, mai ales daca sunt figuri publice, si abia apoi, un eventual raspuns pe masura din partea noastra, adesea de ochii lumii. Cinicul modern invata de mic sa jongleze cu doua masuri – sau mai multe. Nu e vorba ca societatea ne-ar face rai, ci ca ochiul privat al ratiunii publice tinde sa imparta lumea in „smecheri” si „fraieri”. – Cristian Iftode

Cristian Iftode (nascut in 1979) este conferentiar la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, unde preda cursuri de etica, terapie filosofica, estetica si filosofie contemporana. A publicat numeroase studii in lucrari colective sau reviste de specialitate din tara si strainatate, precum si volume de autor, dintre care mentionam Filosofia ca mod de viata: Sursele autenticitatii (2010) si Aristotel. Problema analogiei si filosofia donatiei (2015). Sustine constant conferinte publice, ateliere de filosofie practica si desfasoara o substantiala activitate publicistica, menita sa probeze relevanta filosofiei pentru viata de zi cu zi.