Viata si opera teologica a lui Grigorie al II-lea Cipriotul, Patriarhul Constantinopolului (cu traducerea integrala a tratatelor), de Jean-Claude Larchet – Editura Doxologia
Gheorghe Cipriotul (1241-1290), este un stralucit scriitor bizantin, devenit patriarh de Constantinopol intre 1283 si 1289 sub numele de Grigorie al II-lea, dar inca putin cunoscut. Totusi, numele Patriarhului Grigorie Cipriotul revine adesea in reflectiile asupra problemei Filioque, mai ales in cadrul dezbaterilor ecumenice de fond, ce vizeaza un acord intre ortodocsi si romano-catolici, care raman pana azi profund despartiti in privinta acestui subiect. Gandirea sa teologica ofera de fapt noi perspective pentru dialog pentru ca, refuzand cu fermitate filioquismul latin – conform caruia Duhul Sfant purcede si din Fiul -, ea dezvolta si clarifica ideea unor Parinti greci, potrivit carora Duhul Sfant exista din Tatal prin Fiul, intr-un sens acceptabil pentru Biserica Ortodoxa: cel al unei manifestari a Duhului nu doar temporala (in plan iconomic) ci vesnica (in plan teologic). Grigorie Cipriotul este de asemenea recunoscut ca unul dintre inspiratorii Sfantului Grigorie Palama pentru unele aspecte ale teologiei sale despre energiile dumnezeiesti. (Jean-Claude Larchet)
Fragment din lucrarea „Viata si opera teologica a lui Grigorie al II-lea Cipriotul” de Jean-Claude Larchet
„In Apologia sa, Grigorie respringe interpretarile false pe care le poate provoca expresia „prin Fiul”. El reafirma ca expresia „purcede prin Fiul” nu este asimilabila cu „purcede de la Fiul”; ca „atunci cand Parintii spun ca Duhul Sfant purcede de la Tatal prin Fiul, nu inteleg prin aceasta existenta Duhului prin Fiul”, ca Tatal este singura „cauza”, singurul „principiu”, singura „radacina”, „singurul „izvor” al Duhului si al Fiului; ca El este „singura cauza, singurul izvor” nu doar al ipostasului, ci si al dumnezeirii Lor (adica al fiintei dumnezeiesti pe care Ei o au in comun cu Tatal); ca expresia „Duhul purcede prin Fiul” nu vrea sa spuna „aducerea la fiinta prin Fiul a Celui care-Si are existenta desavarsita de la Tatal”.[…] identitatea lui „prin” cu prepozitiile mentionate este reversibila; daca credem ca Duhul isi are existenta impreuna cu Fiul, trebuie in mod necesar sa admitem ca Duhul Isi are existenta prin Fiul, ceea ce inseamna a afirma exact ceea ce voia negat. ”
Gheorghe Cipriotul (1241-1290), este un stralucit scriitor bizantin, devenit patriarh de Constantinopol intre 1283 si 1289 sub numele de Grigorie al II-lea, dar inca putin cunoscut. Totusi, numele Patriarhului Grigorie Cipriotul revine adesea in reflectiile asupra problemei Filioque, mai ales in cadrul dezbaterilor ecumenice de fond, ce vizeaza un acord intre ortodocsi si romano-catolici, care raman pana azi profund despartiti in privinta acestui subiect. Gandirea sa teologica ofera de fapt noi perspective pentru dialog pentru ca, refuzand cu fermitate filioquismul latin – conform caruia Duhul Sfant purcede si din Fiul -, ea dezvolta si clarifica ideea unor Parinti greci, potrivit carora Duhul Sfant exista din Tatal prin Fiul, intr-un sens acceptabil pentru Biserica Ortodoxa: cel al unei manifestari a Duhului nu doar temporala (in plan iconomic) ci vesnica (in plan teologic). Grigorie Cipriotul este de asemenea recunoscut ca unul dintre inspiratorii Sfantului Grigorie Palama pentru unele aspecte ale teologiei sale despre energiile dumnezeiesti. (Jean-Claude Larchet)
Fragment din lucrarea „Viata si opera teologica a lui Grigorie al II-lea Cipriotul” de Jean-Claude Larchet
„In Apologia sa, Grigorie respringe interpretarile false pe care le poate provoca expresia „prin Fiul”. El reafirma ca expresia „purcede prin Fiul” nu este asimilabila cu „purcede de la Fiul”; ca „atunci cand Parintii spun ca Duhul Sfant purcede de la Tatal prin Fiul, nu inteleg prin aceasta existenta Duhului prin Fiul”, ca Tatal este singura „cauza”, singurul „principiu”, singura „radacina”, „singurul „izvor” al Duhului si al Fiului; ca El este „singura cauza, singurul izvor” nu doar al ipostasului, ci si al dumnezeirii Lor (adica al fiintei dumnezeiesti pe care Ei o au in comun cu Tatal); ca expresia „Duhul purcede prin Fiul” nu vrea sa spuna „aducerea la fiinta prin Fiul a Celui care-Si are existenta desavarsita de la Tatal”.[…] identitatea lui „prin” cu prepozitiile mentionate este reversibila; daca credem ca Duhul isi are existenta impreuna cu Fiul, trebuie in mod necesar sa admitem ca Duhul Isi are existenta prin Fiul, ceea ce inseamna a afirma exact ceea ce voia negat. ”
Codul cartii: DOX978-606-666-506-3
