Tragicul nu este o categorie estetica, ci o categorie mai larga a spiritului, sfera lui de manifestare cuprinzind si viata reala, si cunoasterea, si arta tragica. Pornind de la aceasta premisa, Ileana Malancioiu stabileste conexiuni surprinzatoare intre personaje celebre literare si reale din diferite epoci. Procesul imaginat de Kafka o duce cu gindul la procesul real al lui Dostoievski si la procesele eroilor acestuia, care o trimit mai departe la Hamlet, care ii aminteste la rindu-i de Oedip. La fel, gaseste asemanari intre revolta lui Ivan Karamazov, revolta lui Iov si revolta tragicului Pentheu, iar formula totul este permis a nihilistilor dostoievskieni i se pare strins legata de mitul caderii. Oedip, Antigona, Hamlet, printul Miskin, Joseph K. toti sint somati sa raspunda unor exigente de semn contrar si nu pot sfirsi decit tragic.
