Ilustratii de Felix Aftene
Postfata de Bogdan-Alexandru Stanescu
Ordonate dupa o cronologie care nu respecta intotdeauna realitatea, poemele lui Dan Sociu, inedite sau selectate din volumele deja aparute, formeaza un veritabil roman autobiografic.
Dan Sociu este un poet format. (Nicolae Manolescu)
Prin acuitatea cu care izbuteste sa capteze perceptia terifianta a starilor-limita, debarasindu-se de lestul modelor si al efectelor speciale, poetul major din el iese, cu adevarat, la lumina. (Paul Cernat)
In 15 ani a strins 200 de pagini de poeme care, puse cap la cap, reusesc sa scrie un roman autobiografic. Parcurgind antologia de fata, veti remarca sonetele si poeziile «in metru clasic» care inchid volumul. Este, poate, calea pe care ne invita Sociu in continuare. (Bogdan-Alexandru Stanescu)
isi povesteste viata cu experienta unui om care pare s-o fi trait deja la o varsta frageda, inainte de deziluzie (am 25 de ani si ma simt terminat/ iliescu are 75 si zambeste). Tripuri & vise, tristeti, melancolii, plangeri de mila si jmecherii se impletesc cu casnicia, crescutul copilului, saracia, alcoolul & drogurile, dragostea (si lipsa ei) si mult sex – care apare ca un antidepresiv, ca o promisiune eterna.
Mai multe detalii gasiti aici
