Cand omul ajunge la vederea lui Dumnezeu, atunci devine teolog adevarat, viu, teologia sa este plina de viata. in Ortodoxie dobandim adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Potrivit Sfintilor Parinti, aceasta cunoastere nu inseamna o simpla observare sau intelegere rationala, nici «colectarea» unor informatii despre Dumnezeu, ci insasi comuniunea in iubire dintre cel ce iubeste si cel ce este iubit. Cunoasterea lui Dumnezeu, ca impartasire si viata, este urmare a curatirii, potrivit cu lucrarea pocaintei. Moartea si intunecarea noastra se rasfrang asupra intregii zidiri, aduc o rascolire a tuturor. Pacatosul este un razvratit, un anarhist, un dictator cumplit, care desfiinteaza libertatea semenilor sai. Urator al celor dumnezeiesti fiind, ajunge inevitabil sa urasca si omul. insa, asa cum pacatul, savarsit in adancul sufletului, trece dincolo de fagasul vietii personale a omului si se rasfrange si asupra celor din jur, avand, prin urmare, consecinte la nivel cosmic, la fel se intampla si cu Harul lui Dumnezeu.
