X, un tanar de 21 de ani, o cunoaste pe Y, enigmatica, misterioasa si sofisticata. in scurt timp, X se indragosteste si Y devine centrul existentei lui. isi face planurile de viitor in functie de ea, isi dezamageste parintii, joaca totul pe o carte dar fata s-ar putea sa nu fie ceea ce isi imagineaza X.
Y este o tanara dezamagita in dragoste in momentul in care-l cunoaste pe X. Pentru o clipa, ea spera ca X sa o faca sa se indragosteasca din nou. Dar o relatie cu un inceput promitator se transforma brusc intr-o cursa pentru razbunare.
Povestea celor doi este redata atat din punctul de vedere al lui X, cat si al lui Y, cu un limbaj autentic si atractiv, care surprinde perfect dilemele si anxietatea noii generatii din Romania de azi.
E de-a dreptul hilar sa vezi lucurile in retrospectiva. Cum eram eu atunci. Cum era ea. Cum gandeam eu. Ce gandea ea de fapt. Cum inima ei glaciara nu trada caldura mainii ei. Cum ochii ei priveau prin mine, iar vorbele ei explorau doar slabiciunile mele. Minut dupa minut, ora dupa ora, zi dupa zi. Un plan perfect pus la punct. Ce mult mi-as dori sa pot sa ma intorc in trecut. Sa pun viata pe pauza. Sa vad totul de departe. Sa indrept tot ce trebuie indreptat. Mare pacat
Cum am scris X(y)? Nici eu nu mai tin prea bine minte. Eram in Anglia? Da. Ma plimbam printr-o camera goala de camin? Parca. Ma uitam la o scrumiera plina de tigari care era pe birou? Ma impiedicam de o sticla de vin care era aruncata pe jos? Da. Aveam un laptop vechi care statea pe un pat nefacut de zile intregi? Era tarziu? 3:00-4:00 dimineata? Eram suparat? Eram departe de ea? Simteam ca relatia nu mai merge? Da. Da. Da. Da. Da. Da. Mai aveam cu cine sa vorbesc la ora aia? Nu cred. Dar eu simteam ca am multe de spus. Cine sa ma asculte?
Asa a inceput totul. Cuvinte scrise in Word la intamplare, ideei aleatorii aruncate pe foi albe, randuri imprastiate pe sticky notes, schite de personaje pe blocuri de desen, scris, nopti nedormite, editat, mult scris, alte nopti nedormite, facultate, scris, obsesii, scris, neincredere, abandon, revenire, scris, oameni, scris, viata si iar scris. 3 ani
X(y) a ajuns acum la final. E prima mea tentativa de scris si m-am gandit sa o impartasesc cu voi. Poate o sa va placa. Poate ca nu o sa va placa. Cine stie? Eu nu regret niciun moment din acesti 3 ani. Cred ca scrisul m-a ajutat sa devin un om mai cugetat si il recomand mai departe. Toti avem povesti si lucruri de spus. Trebuie doar sa gasim oameni care sa le asculte.
Poate am sa mai scriu poate nu.
(Alex Pitigoi)
