Principiul fundamental al existentei, asumat inca din antichitate, este permanenta miscare intr-o permanenta prefacere. Pornind de la asemenea ipoteze intuitive se pot analiza elementele constitutive si manifestarile tuturor starilor de existenta. Cate sunt cunoscute sau presupus cunoscute. Daca numim forme de viata toate starile dinamice interne ale realitatii, atunci putem afirma ca in univers exista doar viata. Universul este viu. Miscarea interna este o conditie absoluta a existentei. Toate starile realitatii sunt inzestrate, sau, mai bine zis, au la baza principiul miscarii. Ar trebui sa acceptam insa ca toate formele de miscare exprima o forta vitala in stadii diferite, ciclic evolutive si involutive, fara trecere printr-un ipotetic punct mort.
Cea mai importanta caracteristica a realitatii existentiale este miscarea informatiei, ca element constitutiv si primordial, patruns de comunicare, sau chiar exprimat prin comunicare. Comunicarea este procesul cel mai complex, expresia tensiunilor interne fundamentale care se desfasoara in univers. Comunicarea trebuie tratata ca singurul fenomen al realitasii care integreaza intrinsec cauza si efectul. Logica umana desparte cauza de efect, in timp ce existenta universala le intrepatrunde. Sincretismul universal, sincretismul constientizat, ar putea da alte dimensiuni existentei. Pe treptele viului comunicarea exprima nivelul de dezvoltare celulara si holistica iar in sferele numite anorganice, acceptand clasificarile utilizate, comunicarea este legata de gradul de organizare al materiei, de dinamica interna si interactiva a particulelor si a structurilor. Stadiile miscarii sunt stadii ale comunicarii. Spectacolul lumii este integral comunicational.
