Prima revolutie industriala de la mijlocul secolului al XIX-lea consta, in opinia lui Anders, in emergenta principiului tehnic dupa care se ghideaza activitatea omului: a produce,cu ajutorul masinilor, alte masini sau piese tehnice. A doua revolutie industriala se petrece atunci cand omul devine un simplu mijloc sau instrument in producerea masinilor de catre masini. Iar a treia revolutie industriala, care marcheaza tendinta lumii de a se tehniciza si a tehnicii de a deveni lumea insasi, instaureaza posibilitatile tehnice ca imperative de realizare: ceea ce e posibil tehnic, e automat legitim si trebuie obligatoriu pus in practica. Din acest punct de vedere, exemplele lui Anders se refera la bomba atomica, inseminarea artificiala, clonajul,ingineriile umane de tot felul (biologice si genetice). Libertatea omului si pozitia sa centrala in cadrul lumii devin astfel obsolete, locul lor fi ind luat de tehnica si de procesul ei de autonomizare in raport cu creatorul uman. Prin urmare, facultatea de producere a omului depaseste, prin realizarile sale, imaginatia, sensibilitatea si capacitatea acestuia de a intelege ceea ce a produs. Anders numeste refl ectiile saleasupra facultatilor dezintegrate, necoordonate ale omului, filosofie a decalajului.(Nicoleta Szabo)
Günther Anders (nascut Günther Sigmund Stern in 1902, Breslau/Wroclaw si decedat la Viena, in 1992), ganditor, jurnalist si activist german. A crescut intr-o familie de intelectuali iudeo-germani asimilati, parintii sai, Clara si William Stern, avand contributii importante la dezvoltarea psihologiei. Studiaza filosofia si istoria culturii cu Panofsky si Cassirer, apoi filosofia cu Heidegger si Husserl, sub conducerea celui din urma obtinand doctoratul in 1923. Lucreaza in Germania ca jurnalist. in 1933 emigreaza la Paris impreuna cu prima sa sotie, Hannah Arendt, apoi in Statele Unite, inainte de a se stabili definitiv la Viena, in 1950. De o verticalitate morala rar intalnita, refuza cariera academica si o lasa in plan secund pe cea de scriitor si critic literar, pentru a se implica, in calitate de activist si jurnalist, in combaterea celor mai mari amenintari la adresa umanitatii, bomba atomica si razboiul. Critic lucid al societatii occidentale si fin analist, castiga o notorietate tarzie, cartile sale cele mai importante fiind astazi mai cunoscute decat in timpul vietii sale.
Lucrari principale:
Die Antiquiertheit des Menschen [Obsolescenta omului, traducere Lorin Ghiman, Tact, 2013] (1956/1980)
Philosophische Stenogramme [Stenograme filosofice, traducere de Roxana Melnicu, Tact, 2013] (1965)
Die atomare Drohung. Radikale Überlegungen [Amenintarea atomica. Reflectii radicale] (1981)
Mensch ohne Welt. Schriften zur Kunst und Literatur [Om fara lume. Scrieri despre arta si literatura] (1984)
