Femininul vrea mai intai sa fie restaurat printr-o recunoastere si o consideratie care ar veni din exterior, de la Celalalt. Femininul cauta confirmarea sinelui ca persoana intreaga, aleasa, unica. Aceasta recunoastere este mai importanta decat satisfactia fizica; ea trece cu mult inaintea placerii.
Femininul este fara limite, are un vis absolut, de eternitate, de plenitudine; idealizeaza dragostea in aspectele sale cele mai putin sexuale; se teme de carnalul prea limitat.
Femininul asteapta ca Fat-Frumos, Mos Craciun, Unicul sa-l faca sa capete valoare si forma, aducandu-i omagiu.
Masculinului ii place sa vada, el se bucura de frumusetea imediata. Cuvintele nu-i sunt necesare pentru a-si exprima emotiile.
Masculinul are simtul limitelor, al timpului, al realitatilor distincte. El se lasa foarte putin dus pe aripile nebuniei, este constient si de indoielile sale, si de efemeritatea lucrurilor. Recunoaste instinctiv puterea de distrugere a timpului, incertitudinea momentelor si a viitorului.
Masculinul a interiorizat caderea, pierderea iremediabila a paradisului; stie care sunt tradarile posibile. Este capabil, uneori, sa traiasca intens clipa si chiar plenitudinea momentului.
