Povestea a incercat sa se faca mai placuta asezonandu-se cu ceva umor, nu atat pentru ca intelepciunea nu e inteleapta daca alunga veselia, ci si pentru ca un strop de umor, nascandu-se dintr-o privire in perspectiva, este o ruda mai apropiata cu filosofia; fiecare este sufletul celeilalte. Dar acest lucru le-a parut insuportabil carturarilor; nimic nu pare a-i jigni mai rau decat o carte care zambeste. Reputatia de a avea umor este distrugatoare pentru filosofi si politicieni; Germania nu i-a putut ierta lui Schopenhauer povestea lui Unzelmann si numai francezii au fost in stare sa recunoasca profunzimea din spatele spiritului si sclipirilor lui Voltaire.
