stiinta politica are ambitia si vocatia de a guverna si rationaliza o serie de obiecte de reflectie si de investigatie precum puterea, participarea, guvernarea ori statul. O face intotdeauna in functie de propriul sau nucleu de rationalitate, stabilit de judecata politica, de normele cunoasterii stiintifice, precum si de diferitele limbaje ale stiintei si ale politicii insesi. in loc sa fie constiinta critica a democratiei, stiinta politica s-a transformat treptat intr-un instrument de legitimare intelectuala a tuturor actelor de dominatie pe care regimurile politice ale prezentului le intreprind sub numele democratiei. in chip asemanator, sociologia a devenit stiinta care, studiindu-le cu ajutorul unei metodologii din ce in ce mai formalizate, confirma si justifica toate presupozitiile pe care se intemeiaza societatea seculara, fragmentata functional si divizata etic. Drept urmare, stiintele sociale nu-si propun sa spuna adevarul in prezenta puterii, ci se intreaba daca au cumva de spus vreun adevar si daca mai este cineva interesat sa-l afle. Teologia a ramas pesemne singura nisa intelectuala in care adevarului ii este dat sa se refugieze fara a-si ascunde identitatea si fara a-si anunta iminenta disparitie. Teologia politica este una dintre tentativele procedurale ale teologiei, stiinta asociata genealogic adevarului, de restaurare a suveranitatii cunoasterii si de confruntare cu adevarul a puterilor din politica si din societate. Atat politica, cat si societatea zilelor noastre si-au adaugat acelasi prefix pentru a deveni inteligibile. Post-democratia face pereche analitica cu societatea post-seculara. Daca sunt vazute nu ca imanente supuse unei stiinte empirice, ci ca fictiuni, ca operatiuni incrucisate si agregate ale gandirii, tesutul social contemporan si regimul politic ce-l pune in opera au nevoie de o hermeneutica ce nu mai poate face economie de transcendenta. Teologia politica poate fi o asemenea hermeneutica, cu conditia de a nu ceda ea insasi tentatiei imanentei, revendicandu-se de la o traditie crestina anume, ci indraznind sa se raporteze reflexiv si critic la toate.
