Paul Cernat: Nu faptul ca Radicalitate si nuanta e primul volum publicat de Mircea Martin dupa 1989 il transforma in eveniment, ci ideile si mizele pe care le pune in joc. Drept pentru care nu-mi propun, in cele ce urmeaza, sa scriu un comentariu de carte, ci sa-i abordez, pe cit posibil, bogatul si incitantul cimp problematic, de o densitate deconcertanta…
O absenta editoriala atit de indelungata are, ce-i drept, de ce sa intrige. Ea tradeaza, de fapt, o ordine semnificativa a prioritatilor, asumata ca atare (aveam lucruri daca nu mai importante, in orice caz mai presante de facut. Sau asa credeam, amagindu-ma singur). Spun asta intrucit criticul a fost mereu, in acest interval, o prezenta activa si constructiva, care si-a tradus viziunea teoretica intr-o actiune culturala pragmatica: a editat publicatii academice de tip carte (Euresis) sau periodice general-culturale (Cuvintul, dupa 2004), a organizat conferinte publice si a prezidat jurii, a coordonat edituri notorii (Univers, Paralela 45, Art) unde a pus in circulatie colectii importante (inclusiv de debut literar), a scris texte insotitoare la traduceri majore din critica si teoria literara internationala (Antimodernii… lui Antoine Compagnon spre exemplu), a initiat si gindit un dictionar ciclopic de termeni literari si culturali, aflat inca in santier, a editat cu o expertiza de exceptie primele volume din opera literara a lui B. Fundoianu, a initiat, la Literele bucurestene, Centrul Tudor Vianu, conduce Asociatia de Literatura Generala si Comparata s.a.
