Se implinesc 50 de ani de la miscarile protestatare din 1968. Doua sunt perspectivele din care aceste evenimente pot fi considerate intr-adevar epocale:
ele au marcat, mai intai, nasterea Noii Stangi: altfel spus, abandonarea vechiului subiect politic (clasa) si a reprezentantilor sai traditionali (partidul, sindicatul) si afirmarea, in schimb, a unei multitudini de identitati politice marginale, particulare si eminamente non-universalizabile, a caror batalie politica se desfasoara mai curand pe terenul suprastructurii si in jurul recunoasterii culturale, juridice si simbolice a diferentei;
in al doilea rand, 68-ul este si nasterea a ceea ce s-a numit noul spirit al capitalismului prin care paradigma fordista-axata pe munca de fabrica si relatiile sale specifice de productie-isi pierde treptat din importanta odata cu deplasarea structurala inspre sectorul de servicii (preponderent financiar si informational), cu accentul sau pe munca imateriala, flexibilitate, creativitate si post-materialism.
Se implinesc, asadar, cincizeci de ani de cand imaginatia e si la putere, dar si in opozitie. in acest context aniversar, revista Vatra va invita la o revizitare a evenimentelor din 1968 din cel putin trei unghiuri posibile de abordare:
Mai intai, din punct de vedere strict istoric, ca o incercare de repunere a evenimentelor in context si de intelegere a lor din perspectiva orizontului lor imediat: cum se explica diversele manifestari, durate, intensitati, forme de exprimare pe care protestele le-au luat in Franta, Germania, Italia, China, Mexic, SUA, Cehoslovacia etc., care este relatia lor (cauzalitate materiala directa? supradeterminare cultural-ideologica?) cu contextul social-politic general al vremii (Razboiul din Vietnam, esecul destalinizarii, sfarsitul boom-ului economic al celor Trente Glorieuses etc.) si, in fine, care au fost efectele lor social-politice imediate?
in al doilea rand, o revizitare a evenimentelor din punctul de vedere al efectelor de durata si al semnificatiei lor pentru ceea ce a urmat dupa: in ce masura, altfel spus, este conjuncturala sau structural necesara aceasta lunga convietuire dintre Noul spirit al capitalismului si Noua stanga, si invers, in ce masura noul spirit contestatar, post-saisoptist, identitar si creativ proto-tefelist? poate adresa problemele si nedreptatile specifice ale timpului nostru? Cum ar arata o evaluare comparativa a palmaresului noii si vechii stangi, in conditiile in care cea dintai ajunge astazi la o varsta aproape la fel de venerabila cu cea la care a murit cea din urma?
Care ar fi, nu in ultimul rand, expresia ideologica a 68-ului (deconstructia? situationismul? miscarea beat? teoria critica?) si in ce masura isi mai pastreaza ea astazi un potential subversiv? A fost aceasta compromisa de instrumentalizarea ei actuala in neo-conservatorism sau alt-right-ul postmodernist? Care ar fi mostenirea structuralismului si a poststructuralismului antiumanist in vremuri asa-zis postumane si cum se definesc disciplinele socio-umane in raport cu gandirea specifica lui 68?
Ce ne mai spun urmatoarele carti (si nume) la jumatate de veac de la aparitie: R. Barthes Critique et Vérité (1966), S/Z (1970), T. Todorov Littérature et Signification (1967), J. Lacan Écrits (1966), J. Derrida De la grammatologie, La Voix et le Phénomène, LÉcriture et la différence (1967), M. Foucault Les mots et les chose (1966), LArchéologie du savoir (1969), LOrdre du discours (1971), P. Macherey Pour une the?orie de la production (1966), L. Althusser Pour Marx (1965), Lire le Capital (1965), Lénine et la philosophie (1969), L. Goldmann Pour une sociologie du roman, Sciences humaines et philosophie (1966), G. Deleuze Différence et répétition (1968), Logique du sens (1969), J. Kristeva Se?me?io?tike?: Recherches pour une se?manalyse (1969), J. Baudrillard Le Système des objets: la consommation des signes (1968), La Société de consommation (1970) sau G. Debord La Société du spectacle (1967)?
Coordonatori: Alex Ciorogar si Alex Cistelecan
