In termenii formulati de Thierry Oblet, orasul este astazi prada unui paradox neobisnuit: cu fi ecare zi ce trece se afi rma tot mai mult ca un actor colectiv politic si, in acelasi timp, este tot mai greu de condus si gestionat in toate aspectele sale. Orasul a devenit in multe privinte sursa de neincredere sociala. Ceea ce schiteaza aceasta lipsa de incredere este in fapt tendinta oamenilor de a se inchide in ei insisi si de a se proteja prin strategii de evitare si segregare de inconvenientele puse pe seama populatiilor precare. Functiile de schimb si interactiune dintre toti membrii orasului atat de specifi ce spatiului urban sunt din ce in ce mai mult compromise. Revoltele si violentele urbane manifestate intr-un mod paroxistic pe de o parte, si inmultirea a ceea ce Oblet numea drept incivilitati, sunt tot atatea elemente ale imposibilitatii orasului de a mai fi motor de civism.
Cauzele crizei urbane in termeni de pauperizare, saracie si stigmat sunt cel mai bine conturate in spatiile de tip ghetou. Segregarea spatiala a populatiilor de romi a dat nastere mai multor ghetouri in perimetrul urban romanesc sau unor areale asa-numite de mana a doua. Cateva dintre acestea sunt subiectul acestei carti ce-si doreste sa evidentieze cauzele, tipurile si modalitatile spatiale de manifestare a romilor in spatiul urban romanesc. Romii sunt elementul social central in baza caruia s-au format areale urbane de tip ghetou. Dintre acestea merita amintite: Craica si Horea din Baia Mare, Muncii si Speranta din Piatra-Neamt, Checheci din Arad, Colonia de la km. 10 din Braila, ghetoul de langa statia de epurare din Miercurea Ciuc, ghetoul Parcul Tineretului din Botosani, ghetoul de pe strada Muntii Tatra din Constanta, ghetoul Zavoi din Sibiu, fostul ghetou G1 din Barlad mutat intr-o locatie noua din periferia orasului, ghetoul G4, cartierul Micro 19 din Galati, Istru din Giurgiu, fostul ghetou L2 din Drobeta-Turnu Severin mutat de asemenea intr-o locatie periferica, asa-numitul ghetou NATO de la Oradea, ghetoul de pe strada Ostrovului din Satu Mare, Turturica din Alba Iulia, ghetoul Zidului berlinez de la Miercurea Ciuc si ghetoul Pata Rat din Cluj-Napoca. La cele enumerate mai sus adaugandu-se, bineinteles, cele din capitala: Aleea Livezilor, Tunsu Petre, Amurgului si Valea Cascadelor.
Menirea acestei lucrari este aceea de a fundamenta conceptul de ghetou in conformitate cu datele oferite de realitatea urbana romaneasca. Un astfel de demers ar fi fost lipsit de sens daca nu ar fi pornit asa cum era si normal de la un context international. Astfel, se justifi ca dedicarea primului capitol conceptului de ghetou si a privirii de ansamblu asupra literaturii internationale de specialitate in raport cu acesta. Paginile primei sectiuni cuprind informatii detaliate despre ghetourile intalnite in diferite spatii geografi ce, etimologia si semantica termenului, precum si modul conceptual-analitic specifi c literaturii abordate.
Cel mai amplu capitol este dedicat radiografi ei geografi ce a ghetourilor urbane din Romania. Este foarte adevarat ca acest demers nu este atotcuprinzator, si nici nu si-a dorit sa fi e. Studiile de caz expuse au scopul de a introduce cititorul in sfera fi ecarui ghetou in parte, cu scopul de a observa asemanarile, deosebirile si, de ce nu, personalitatea fi ecaruia in parte. Bunaoara, cele peste douazeci de exemple stau la baza ideilor formulate in ultimul capitol.
Se impune pe fi nal o precizare destul de importanta. Din cauza numarului destul de mare de ghetouri si a volumului consistent de informatii in raport cu scurgerea timpului este foarte posibil ca anumite aspecte descrise in carte sa se modifi ce uneori chiar radical. Eu insumi am fost martorul unor astfel de schimbari ce ar fi necesitat amendamente substantiale. In consecinta, noile aspecte au fost pur si simplu atasate la fi nalul textului deja existent (a se vedea ghetourile Muncii din Piatra Neamt si Craica din Baia Mare). Astfel, daca as fi dorit sa cuprind in totalitate actualitatea evenimentelor, acest demers nu ar fi prins forma niciodata. Asadar, rog ingaduinta in privinta acestor sincope.
Multumesc in mod deosebit pentru sprijinul acordat sotiei mele Oana, care a avut ingaduinta si rabdarea de a suplini lipsa tatalui in cresterea fi icei noastre Tania pe perioada lucrului la aceasta carte. De asemenea, multumesc jurnalistilor pentru abundenta articolelor din care m-am infruptat neincetat. Fara munca lor, o carte dedicata ghetourilor urbane romanesti nu ar fi fost posibila. Tot ei sunt cei care au adus in fata cititorilor notiunea de ghetou si m-au incitat sa cercetez. Toata gratitudinea mea se indreapta si catre prof. Silviu Negut, cel care m-a ghidat in cercetarea doctorala, unde m-a incurajat sa abordez printre altele, problema segregarii urbane in ghetourile urbane. Totodata, impreuna cu Domnia-Sa am realizat primul articol dedicat ghetourilor.
Un loc aparte in aprecierile mele il au colegii geografi de la Departamentul de Turism si Geografi e de la Facultatea de Comert din cadrul Academiei de Studii Economice cu care am purtat deseori conversatii constructive. Nu in ultimul rand, multumesc in mod special editurii Pro Universitaria, d-lui director Marian Bargau si d-nei Paulina Ivanus (tehnoredactorul lucrarii) care si-au aratat toata deschiderea si amabilitatea pentru publicarea acesteia.
