Nu cu multa vreme in urma, ordinea lumii era intemeiata pe un dualism inaugural care, el insusi, isi gasea o parte din justificari in vechiul mit al superioritatii rasiale. in nevoia ei avida de mituri destinate fondarii puterii sale, emisfera occidentala se considera drept centrul globului, tara natala a ratiunii, a vietii universale si a adevarului umanitatii. Cartierul cel mai civilizat al lumii, Occidentul singur inventase un drept al oamenilor. De unul singur, reusise sa constituie o societate civila a natiunilor, inteleasa ca un spatiu public de reciprocitate a dreptului. De unul singur se afla la originea unei idei a fiintei umane posesoare de drepturi civile si politice permitindu-i sa-si dezvolte puterile private si publice ca persoana, cetatean apartinind genului uman si, ca atare, vizat de tot ceea ce e omenesc. De unul singur codificase o serie intreaga de cutume acceptate de diferite popoare si cuprinzind ritualurile diplomatice, legile razboiului, drepturile de cucerire, morala publica si bunele maniere, tehnicile comertului, ale religiei si ale guvernarii.
