Nikolai Berdiaev avea sa-si implineasca destinul in afara Rusiei rosii, dar, inca o data, in prelungirea Rusiei profunde. Si, totodata, deschis la marile experiente si trairi ale veacului, adesea ravasitoare. Asa cum marturisea intr-un Cuvant inainte la incercare de metafizica eshatologica, din 1941, va fi scris aceasta carte intr-o epoca groaznica in care politica biruise viata spiritului. La fel si aceasta despre Dialectica existentiala a divinului si umanului, o meditatie grava, traita paroxistic, asupra omului in conditia sa omeneasca, pasagera, intre aici si dincolo, si de aceea tragica. Dar de un tragism metafizic, prin urmare, de neinfrant, dar de asumat, pentru ca numai asumarea era salvatoare.O meditatie grava, traita paroxistic, asupra omului in conditia sa omeneasca, pasagera, intre aici si dincolo, si de aceea tragica. Dar de un tragism metafizic, si prin urmare, de neinfrant, dar de asumat, pentru ca numai asumarea este salvatoare.
