Luminare este termenul cvasiunanim acceptat astazi pentru denumirea unui fenomen cultural de o mare complexitate, situat cronologic in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea in Europa apuseana si, partial in paralel, dar dominant prelungindu-se pana in primele decenii ale secolului al XIX-lea, in tari ale Europei rasaritene.
Luminarea constituie o lectie cu actiune de durata in istoria europeana si nu poate ramane marginala eforturilor actuale in directia aflarii unor noi formule de gandire si viata, in procesul de reasezare a valorilor umane in ziua de azi. Lucrarea ofera cititorului un decupaj din scrierile reprezentative pentru gandirea luminilor, aducand laolalta cateva texte de referinta din spatiul culturii germane moderne.
Alexandru Boboc
Ca fenomen istoric, luminarea prezinta o mare diversitate, manifestata in domeniile teoriei si ale practicii (educativ-formative si social-politice) si, desi se defineste ca activitate critica, nu vine numai ca opozitie, nu se impune doar prin negare. Marturie in acest sens stau marile creatii (teoretice, literar-artistice, tehnice s.a.) ale epocii luminilor.
in esenta, spiritul secolului luminilor se caracterizeaza printr-o mare diversitate de forme.
