Cartea de fata s-a nascut din nevoia de a chema la bara analizei critice parcursul modelului de aproximare a globalizarii incercat de peste jumatate de veac de europeni. Autorul ei nu face acest lucru pentru prima data, are deja state vechi in reflectia pe marginea functionalitatii modelelor de economie si societate. Acum vine cu intuitia ca impasul dezbaterilor teoretice din jurul desavarsirii modelului european de integrare poate fi depasit daca se porneste de la evaluarea a ceea s-a facut pana acum. Daca tot s-a ajuns la un popas pentru pregatirea parcursului pe mai departe, evaluarea drumului strabatut este obligatorie pentru un inventar cel putin al provocarilor intalnite si al reactiilor la acestea. Trebuie sa remarc imediat ca autorul insista pe evaluare in sens rational, virtutile proiectului european nefiind nicidecum garantate, dar nici sincopele repetabile.
Perspectiva istorica asupra functionalitatii asigura croirea culoarului de pertinenta a evolutiilor, in primul rand modereaza excesele ideatice, care nu sunt putine si nici oarecare, inclusiv de prezicere a sfarsitului acestui experiment la scara continentala. Cert este pentru autor un lucru: uneltele din trecut trebuie adaptate directiei prevalente spre desavarsirea constructie europene. Pentru aceasta exista o formula de succes in depasirea temerilor de a repune pe tapetul decizional constructia politica, iar experienta anterioara ofera instrumente in acest sens.
Pentru cititorul atent reiese limpede ca Andrei Hrebenciuc incepe un demers cu mai multe faze, aceasta carte fiind dedicata prezentarii aspectelor functionale ale unei metode-cheie a constructiei europene, coordonarea deschisa, in latura ei care priveste economia. Aceasta nu doar particularizeaza la nivel de cai de actiune, intregind triada metodelor, dar si garanteaza eficienta metodei comunitare si a metodei interguvernamentale, prin dezvoltarea procedurilor si instrumentelor necesare unei dimensiuni pragmatice capitate, coordonarea politicilor economice. Deci, inovarea viitorului inseamna recurgerea la acest instrument rational, coordonarea deschisa, pentru implinirea unei asumptii a trecutului, un fel de inchidere a cercului devenirii unitatii europene prin manifestarea ei ca entitate politica.
Marin Dinu
