Eseurile despre relatii, sexualitate si experienta

Volumul de fata ofera, scurt si cuprinzator, o imagine reprezentativa a Eseurilor lui Montaigne. Scrise la deplina maturitate creatoare si incluse in ultima carte – a treia -, capitolele sunt traduse aici integral, dupa 50 de ani, intr-un limbaj modern, necenzurat, indepartat de arhaisme, potrivit ultimelor receptari stiintifice ale operei. In ajutorul cititorului grabit de secol XXI, editia beneficiaza de o prezentare generala a Eseurilor, de note explicative, introduceri si sumare de teme. Au fost alese capitolul despre relatiile sociale cultivate de Montaigne, capitolul scandalos despre placerea sexuala, despre vorbirea deocheata, despre femei si barbati si multe altele, precum si ultimul capitol al uriasei carti, suma a gandirii montaigniste, testamentul sau spiritual: Despre experienta.

Prin faptul ca un om ca Montaigne a scris, bucuria de-a trai pe acest pamant a crescut intr-adevar. […] As fi alaturi de el, daca s-ar cere sa ne alegem o patrie pe pamant. – Fr. Nietzsche

Tare nebuni mai suntem cand spunem: „Si-a petrecut viata in lenevie”, „Nu mai am nimic de facut azi”. Ce? N-ati trait cumva? Aceasta e cea mai ilustra dintre ocupatiile voastre… „Daca as fi avut pe mana afaceri marete, as fi aratat atunci ce stiu eu sa fac”. Ati fost in stare sa meditati la propria viata si sa o manuiti bine? Atunci ati facut cea mai mareata treaba dintre toate. Ati stiut sa va castigati ceva ragaz? Ati facut mai mult decat cel care a castigat imperii si orase. Capodopera glorioasa a omului este aceea de-a trai potrivit. […]
Unii vor sa iasa din ei insisi si sa scape de om. E o nebunie! In loc sa se transforme in ingeri, ei se transforma in fiare; in loc sa se ridice, ei se prabusesc. […]
Acela care stie sa se bucure in mod loial de existenta lui a atins perfectiunea absoluta, asemenea celei divine. Cautam alte conditii, pentru ca nu intelegem uzul alor noastre si iesim dincolo de noi, pentru ca nu stim ce este inlauntrul nostru. Degeaba ne urcam pe picioroange, caci si pe picioroange tot cu picioarele noastre trebuie sa mergem. Si pe cel mai inalt tron al lumii, ne asezam tot cu curul nostru. […]

Barbatii si femeile sunt aruncati in acelasi tipar: fara educatie si uz, diferenta dintre ei nu este mare. Platon ii cheama in Republica sa si pe unii si pe altii, fara nicio diferenta, sa participe la o comunitate a tuturor studiilor, exercitiilor, insarcinarilor, ocupatiilor de razboi si de pace. Iar filosoful Antistene respinge orice distinctie intre virtutea lor si a noastra. Este mult mai usor sa acuzi un sex decat sa-l scuzi pe altul. Cum se zice: vatraiul zice de lopata ca-i neagra. – Michel de Montaigne