Il cunosc de ceva vreme pe Grigore, de destul de mult timp incat sa ma fi acomodat pe deplin cu felul sau de a fi, de a vorbi, de a lucra si de a glumi. In Televiziunea Romana este cunoscut ca un om exigent, tipicar in ale meseriei, insistent pe detalii, inflexibil la standardul de calitate stabilit de el – si cate si mai cate. Si da, recunosc, asa e! Dar nu e numai asa, caci el nu e doar cum il vad unii dintre cei cu care lucreaza direct, la emisiuni. Grigore este / poate fi cu totul altfel, diferit – insa numai cand se arata. Caci despre aceasta este vorba in cartea de fata: despre faptul ca maestrul a acceptat sa mi se arate in dor si-n lacrima. Si astfel se arata intregii lumi romanesti prin volumul de fata.
