Continutul terapiei cu copii si adolescenti deprivati de experiente cruciale pentru dezvoltare, traumatizati sau tulburati emotional, este dictat, mai ales la inceput, de nevoia formarii unei aliante continatoare, a unui mediu securizant, protector si hranitor.
Multi dintre tineri nu au nevoie de tratament in adevaratul sens al cuvantului, de multe ori nici psihologic si nici de alta natura. Astfel, continutul terapiei nu este axat in principal pe scaderea simptomelor sau pe functionarea de moment, ci pe dezvoltare psiho-socio-emotionala si pe consolidarea rezilientei si pregatirea pentru viitor. Achizitiile din terapie vor fi inevitabil validate in practica in lumea reala, deoarece tinerii institutionalizati intampina in mod obisnuit noi si noi provocari.
