Nicolae Ceausescu se credea etern in fruntea Romaniei. In plus, ca si Maresalul, Nicolae Ceausescu nu se gindea la bunastarea propriei persoane. Nu a existat un cont Ceausescu sub o infatisare amintind de Fondul Antonescu. Au existat, in schimb, conturile Securitatii. Fie ale ofiterilor sub acoperire, fie ale ofiterilor care lucrau in domeniul economic. La o adica, putem compara aceste conturi cu Fondurile Speciale ale Legatiilor din capitalele de tari neutre din 1943-1944, si chiar cu Fondul National. Pentru ca, indiscutabil, ca si banii Fondurilor Speciale, cei din conturile Securitatii apartineau poporului roman.
Fondul Antonescu a existat! Crearea lui dovedeste grija Maresalului Antonescu pentru interesele tarii puse mai presus de interesele personale. Nici o marturie, niciun document nu ne lasa sa intelegem ca, in timp ce se preocupa de plasarea Tezaurului B.N.R. la adapost, de constituirea Fondului National din Elvetia, Maresalului Antonescu i-a trecut o clipa prin cap sa-si puna si el deoparte ceva parale. Tot gratie documentelor tiparite dupa 1989 stim acum ce s-a ales din banii strinsi cu grija de Maresal si pusi in banca din Elvetia pentru ca elita romaneasca, plecata din tara dupa venirea rusilor, sa poata exista si activa.
Codul cartii: FAX978-606-94723-2-3
