Marcus Aurelius (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) este cunoscut atat ca imparat al Romei, cat si ca filozof stoic. Nascut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr., intr-o familie senatoriala de origine hispanica, a fost adoptat de viitorul imparat Antoninus Pius, la cererea imparatului Hadrian. Primeste o educatie aleasa, studiind retorica cu Marcus Cornelius Fronto si Herodes Atticus si filozofia cu Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia si Sextus din Cheroneea. Domnia sa este marcata de un sir de catastrofe (ciuma, inundatii, cutremure), dar si de numeroase razboaie, purtate cu succes; in plan militar, Marcus Aurelius a fost preocupat sa respinga atacurile dusmanilor Romei de la hotarele imperiului, in special in Orient si pe Dunare, continuand politica defensiva initiata de Hadrian. A murit la 17 martie 180 p. Chr., de ciuma, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este ultimul din seria „celor cinci imparati buni”. Ca filozof stoic, Marcus Aurelius si-a exprimat ideile in lucrarea Ta eis heauton ( Ganduri catre sine insusi), scrisa in limba greaca – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar si filozofic. Invataturile sale au un caracter moral si aplicabilitate practica, fiind o serie de „exercitii spirituale” prin intermediul carora omul poate dobandi cumpatarea, virtutea si linistea launtrica in fata incercarilor vietii.
Traducere din greaca veche de Cristian Bejan.
Codul cartii: HUM978-973-50-6872-1
