Patologia de tip borderline i-a facut pe multi psihanalisti sa vorbeasca despre un nou tip de entitate clinica, ireductibila la nevrozele clasice, dar diferita si de sfera nosologica a psihozelor. Situate la zona de frontiera, intre nevroza si psihoza, tulburarile borderline pun sub semnul intrebarii o buna parte dintre reperele tratamentului psihanalitic, fie ca e vorba despre sentimentul unei identitati personale relativ stabile, despre diferenta clara intre spatiul extern si cel intern sau despre distinctia dintre fantasma si realitate. Avand o experienta indelungata in lucrul cu pacientii borderline si iesind din cadrele tehnicii ortodoxe, Harold Searles propune o regandire a interpretarii si tacerii, a transferului si a modalitatilor de utilizare a contratransferului. Cititorii vor descoperi un analist care nu mai afiseaza traditionala neutralitate oglinditoare, ci care se implica profund in „atmosfera” afectiva intensa din cadrul sedintelor – de la faptul ca reactioneaza cu vinovatie sau gelozie, pana la mobilitatea expresiilor sale faciale, care deschid calea spre simbioza pacientului cu terapeutul si ulterior spre individuarea analizandului.
Harold S. Searles, formator si supervizor la Washington Psychoanalytic Institute si profesor de psihiatrie la Georgetown University School of Medicine, a devenit celebru in urma contributiilor sale teoretice privind utilizarea contratratransferului in analiza, respectiv tratarea schizofreniei si tulburarilor bipolara si borderline.
Unii cititori se vor mira poate de franchetea de care autorul da dovada in autodezvaluirile sale. Oricum, Searles nu face decat sa ne readuca aminte de faptul ca intre noi, terapeutii, si pacienti exista mai multe puncte comune decat diferente – si aceasta este o lectie pe care toti trebuie s-o invatam si reinvatam, pentru a evita sa ne purtam de sus in relatia cu cei pe care ii tratam. Orice psihoterapeut care va citi acest volum va avea de castigat cu supra de masura. – Glen O. Gabbard, autorul Tratatului de psihiatrie psihodinamica
Desi interpretarile au un rol semnificativ in lucrul analistului cu pacientul borderline, acest aspect are o importanta relativ minora in comparatie cu participarea nonverbale a analistului in relatia cu analizandul. Stadiul la care se afla pacientul in termenii integrarii eului si diferentierii eului este unul in care acesta nu a dezvoltat inca o imagine internalizata trainica in ce l priveste pe el insusi, pe analist sau pe amandoi. – Harold F. Searles
Codul cartii: TRE978-606-40-0754-4
