Oglinzile infinitului. Ce sunt filozofiile istoriei si la ce folosesc

Filozofiile istoriei – ce sunt aceste creaturi de basm, desprinse parca din imparatia lui Aleodor-imparat, jumatate-de-fi-lozofie-calare-pe-jumatate-de istorie-schioapa? Sunt ele, asa cum se afirma uneori, ambtii desarte, fresce grandioase ale istoriei, mascand de fapt o cunoastere istorica debila? Poate ca sunt cate putin din toate astea. Dar istoria nu este un ceva, o realitate finita, independenta si separabila de subiectul cunoscator, ci o tensiune: intre istoria-cunoastere si istoria realitate, intre forma si continut, intre constiinta care imprima timpului forma istoriei si istoria in care aceasta constiinta e doar un eveniment. Daca filozofia istoriei si-a ratat obiectivul de a ne furniza o „superistorie”, deasupra celei scrise de specialisti, poate ca menirea ei este de a capta inefabilul istoriei, dialectica acestei tensiuni, in care fiecare dintre polii sai se neaga, afirmandu-se reciproc.