Valul negru. Arabia Saudita, Iran si rivalitatea de patruzeci de ani care a destramat cultura, religia si memoria colectiva in Orientul Mijlociu
Kim Ghattas povesteste ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observatia directa, investigatia jurnalistica. E mai mult decat o Seherezada moderna bine documentata, e o scriitoare plina de farmec, o jurnalista care a strans ani de zile informatii de tot felul despre o lume care se scufunda si se repliaza periodic, de fiecare data intr-o mare de sange. Dincolo de violente, autoarea ne pune fata in fata cu personaje bine construite, care au zguduit din umbra, de pe esafod sau de pe scena nu doar Orientul Mijlociu, ci si Occidentul. –
Sabina Fati, autoarea bestsellerului
Singura pe Drumul Matasii
Kim Ghattas zugraveste portretele tulburatoare ale zelotilor ucigasi, alaturi de cele ale reformistilor care au propovaduit moderatia pana cand au fost exilati sau asasinati. O felie de istorie contemporana, extraordinar de bine documentata si scrisa cu rafinament. – The Wall Street Journal
Kim Ghattas ne infatiseaza ultimele patru decenii de istorie a Orientului Mijlociu ca pe un fel de Epoca Intunecata a islamului, o lume obscura, invaluita intr-o cortina de violenta, misoginism si extremism religios. Dorind sa inteleaga cum a fost cu putinta asa ceva, ne aminteste nu doar de un trecut mai luminos, ci si de un posibil viitor plin de speranta. – Anne-Marie Slaughter, CEO al think-tank-ului New America
Tumultuoasa istorie a mistuitoarei si necontenitei ostilitati dintre Arabia Saudita si Iran se citeste pe nerasuflate, ca un roman. – The Sunday Times
„Ce s-a intamplat cu noi?” Intrebarea ne bantuie si acum in lumea araba si musulmana. O repetam ca pe o mantra. O veti auzi din Iran pana in Siria, din Arabia Saudita pana in Pakistan, precum si in tara mea, in Liban. Pentru noi, trecutul e o tara diferita, care nu e impotmolita in ororile omorurilor sectare; un loc mult mai linistit, fara intoleranta ingrozitoare a zelotilor religiosi si a razboaielor fara sens si aparent fara sfarsit. Intrebarea s-ar putea sa nu-i framante pe cei mai tineri, care nu-si amintesc o alta lume, sau pe cei ai caror parinti nu le-au povestit despre cum in tinerete recitau poezii la Peshawar, dezbateau idei marxiste pana tarziu in noapte in barurile din Beirut sau mergeau pe bicicleta la picnicuri pe malul fluviului Tigru, la Bagdad. Intrebarea ar putea sa-i surprinda si pe cei din Occident, care presupun ca extremismul si varsarea de sange de azi au fost intotdeauna regula.
