De unde vine aceasta poveste?
Jules Verne a fost un scriitor francez, care a trait intre anii 1828 si 1905. Toata lumea il considera inventatorul genului stiintifico fantastic. Printre operele lui, se numara Calatorie spre centrul Pamantului si Ocolul Pamantului in 80 de zile. Cu 20.000 de leghe sub mari, care e titlul original al acestei povestiri, a realizat un lucru aproape extraordinar.
Cand a scris el cartea, inca nu existau submarine. Existau anumite prototipuri, dar niciunul propriu-zis functional. Astfel, toate cele imaginate in aceasta carte au anticipat cu mult vremurile. Jules Verne era de-a dreptul fascinat de stiinta si avea capacitatea de a-si combina pasiunea cu talentul minunat de povestitor, creand aventuri emotionante, care-l informeaza pe cititor, concomitent, in legatura cu progresul stiintific si cu unele parti de lume necunoscute lui.
Personal, mi-a placut 20.000 de leghe sub mari inca de acum cateva decenii, iar cand mi s-a cerut sa repovestesc o istorie din trecut, n-am ezitat o clipa. Am spus ca voiam sa rescriu acest roman clasic julesvernian si ca, pentru a face asta numai spunand, si ma simteam foarte smecher l-as fi repovestit din punctul de vedere al unui calmar gigantic.
Problema era ca nu existau calmari gigantici in carte. Asa cum se intampla de multe ori cu textele si cu miturile clasice, lumea uita esenta povestii. Ori de cate ori spuneam ca as relua povestea Capitanului Nemo, auzeam raspunzandu-mi-se: Vai, calmarul ala urias m-a infricosat mereu de moarte! Iata ce se intampla cu anumite povesti odata cu trecerea timpului, le uitam, le distorsionam, le intoarcem cu susu-n jos. Astfel, recitind, am redescoperit adevarata esenta a povestii nu era vorba despre lupta dintre om si calmar. Si-atunci, despre ce era vorba?
Ei bine, sper ca a reiesit din ceea ce tocmai ati citit.
Ce avem aici nu e un distilat definitiv al cartii lui Jules Verne, ci o viziune personala si subiectiva asupra ei. Originalul se intinde pe circa patru sute de pagini, iar varianta mea nu reprezinta decat o minuscula fractie din acestea. Sper ca viziunea mea sa arunce o alta lumina asupra povestii, sa reuseasca sa l intrige pe cititor pana acolo incat sa-l conduca spre lectura inegalabilului text al lui Jules Verne. – Dave Eggers
Fragment din carte:
„Dar Capitanul Nemo avea ganduri diferite. S-a dovedit ca venise acolo sa vaneze si ca omul un om anume, Capitanul Nemo avea sa iasa victorios din acea vanatoare. Dupa ce am inotat printre plante de toate culorile pamantului, dupa ce ne-am lasat si mai jos, intr-un defileu in care plantele incepeau sa capete acea fosforescenta de mare adancime, bine-cunoscuta la fiinte precum pestii-lanterna, Capitanul Nemo a ridicat brusc o mana, ca sa ne spuna sa ne oprim. Ne-a facut semn cu mana in fata. La inceput, n-am vazut nimic. Apoi, insa, pe masura ce ochii mei se obisnuiau cu intunericul, am distins o forma.
Era ceva enorm, de un alb fantomatic, si avea un corn lung infipt in crestetul capului. Brusc, mi-am dat seama ca aveam in fata ochilor un narval. Era de doua ori mai mare decat orice narval pe care-l mai vazusem in viata mea sau de care auzisem vorbindu-se. Sa fi avut vreo patruzeci de picioare lungime si asta, fara a le mai pune la socoteala si pe cele cincisprezece ale cornului.
Unchiul Pierre s-a intors catre mine, cu ochii mari. Am inteles din privirile lui ca nu mai vazuse nici el, in viata lui, o dihanie atat de mare. Dac-ar fi putut sa-i faca o fotografie sau, poate, chiar sa filmeze o asemenea fiara, ar fi devenit copilul rasfatat al lumii stiintifice. Ar fi putut schimba din temelii lumea biologiei marine sau pe cea a oceanografiei.
Dar nu avea sa fie in acel moment, am vazut animalul tresarind si cascand si el ochii inca si mai mari. Abia pe urma am zarit un harpon urias infipt in coasta lui. La celalalt capat al cablului, se gasea lansatorul Capitanului Nemo, care s-a uitat la noi cu o expresie de bucurie pe chip. A parut surprins cand a recunoscut groaza din privirile noastre.
N-au trecut cateva secunde si ceilalti trei membri ai echipajului au mai tras in acelasi narval de inca doua ori si l-au imobilizat cu o plasa foarte stransa. Cu totii au pornit catre submarin cu prada, iar Capitanul Nemo a mai tras inca o data, lovind un calmar-vampir colosal, care arbora o paleta intreaga de culori.”
Jules Verne a fost un scriitor francez, care a trait intre anii 1828 si 1905. Toata lumea il considera inventatorul genului stiintifico fantastic. Printre operele lui, se numara Calatorie spre centrul Pamantului si Ocolul Pamantului in 80 de zile. Cu 20.000 de leghe sub mari, care e titlul original al acestei povestiri, a realizat un lucru aproape extraordinar.
Cand a scris el cartea, inca nu existau submarine. Existau anumite prototipuri, dar niciunul propriu-zis functional. Astfel, toate cele imaginate in aceasta carte au anticipat cu mult vremurile. Jules Verne era de-a dreptul fascinat de stiinta si avea capacitatea de a-si combina pasiunea cu talentul minunat de povestitor, creand aventuri emotionante, care-l informeaza pe cititor, concomitent, in legatura cu progresul stiintific si cu unele parti de lume necunoscute lui.
Personal, mi-a placut 20.000 de leghe sub mari inca de acum cateva decenii, iar cand mi s-a cerut sa repovestesc o istorie din trecut, n-am ezitat o clipa. Am spus ca voiam sa rescriu acest roman clasic julesvernian si ca, pentru a face asta numai spunand, si ma simteam foarte smecher l-as fi repovestit din punctul de vedere al unui calmar gigantic.
Problema era ca nu existau calmari gigantici in carte. Asa cum se intampla de multe ori cu textele si cu miturile clasice, lumea uita esenta povestii. Ori de cate ori spuneam ca as relua povestea Capitanului Nemo, auzeam raspunzandu-mi-se: Vai, calmarul ala urias m-a infricosat mereu de moarte! Iata ce se intampla cu anumite povesti odata cu trecerea timpului, le uitam, le distorsionam, le intoarcem cu susu-n jos. Astfel, recitind, am redescoperit adevarata esenta a povestii nu era vorba despre lupta dintre om si calmar. Si-atunci, despre ce era vorba?
Ei bine, sper ca a reiesit din ceea ce tocmai ati citit.
Ce avem aici nu e un distilat definitiv al cartii lui Jules Verne, ci o viziune personala si subiectiva asupra ei. Originalul se intinde pe circa patru sute de pagini, iar varianta mea nu reprezinta decat o minuscula fractie din acestea. Sper ca viziunea mea sa arunce o alta lumina asupra povestii, sa reuseasca sa l intrige pe cititor pana acolo incat sa-l conduca spre lectura inegalabilului text al lui Jules Verne. – Dave Eggers
Fragment din carte:
„Dar Capitanul Nemo avea ganduri diferite. S-a dovedit ca venise acolo sa vaneze si ca omul un om anume, Capitanul Nemo avea sa iasa victorios din acea vanatoare. Dupa ce am inotat printre plante de toate culorile pamantului, dupa ce ne-am lasat si mai jos, intr-un defileu in care plantele incepeau sa capete acea fosforescenta de mare adancime, bine-cunoscuta la fiinte precum pestii-lanterna, Capitanul Nemo a ridicat brusc o mana, ca sa ne spuna sa ne oprim. Ne-a facut semn cu mana in fata. La inceput, n-am vazut nimic. Apoi, insa, pe masura ce ochii mei se obisnuiau cu intunericul, am distins o forma.
Era ceva enorm, de un alb fantomatic, si avea un corn lung infipt in crestetul capului. Brusc, mi-am dat seama ca aveam in fata ochilor un narval. Era de doua ori mai mare decat orice narval pe care-l mai vazusem in viata mea sau de care auzisem vorbindu-se. Sa fi avut vreo patruzeci de picioare lungime si asta, fara a le mai pune la socoteala si pe cele cincisprezece ale cornului.
Unchiul Pierre s-a intors catre mine, cu ochii mari. Am inteles din privirile lui ca nu mai vazuse nici el, in viata lui, o dihanie atat de mare. Dac-ar fi putut sa-i faca o fotografie sau, poate, chiar sa filmeze o asemenea fiara, ar fi devenit copilul rasfatat al lumii stiintifice. Ar fi putut schimba din temelii lumea biologiei marine sau pe cea a oceanografiei.
Dar nu avea sa fie in acel moment, am vazut animalul tresarind si cascand si el ochii inca si mai mari. Abia pe urma am zarit un harpon urias infipt in coasta lui. La celalalt capat al cablului, se gasea lansatorul Capitanului Nemo, care s-a uitat la noi cu o expresie de bucurie pe chip. A parut surprins cand a recunoscut groaza din privirile noastre.
N-au trecut cateva secunde si ceilalti trei membri ai echipajului au mai tras in acelasi narval de inca doua ori si l-au imobilizat cu o plasa foarte stransa. Cu totii au pornit catre submarin cu prada, iar Capitanul Nemo a mai tras inca o data, lovind un calmar-vampir colosal, care arbora o paleta intreaga de culori.”
Codul cartii: CVE978-606-588-820-3
