Schimbarea la fata a Romaniei

„Am scris aceste divagatii in 1935—36, la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu.
Din tot ce am publicat in romaneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain.“ (CIORAN, 1990)
Fragment din carte:
„Daca Romania vrea cu adevarat sa-si croiasca un drum in istorie, tara de la care poate invata cel mai mult este Rusia. Intreg secolul al XIX-lea rusii au framantat, pana la obsesie, problema destinului lor. Si deodata cu chinul lor teoretic, Rusia a pasit efectiv in istorie, pentru ca prin revolutie sa se fixeze in centrul ei. Gandirea religioasa rusa, slavofilismul si occidentalismul, nihilismul, narodnicismul etc., toate s-au invartit in jurul misiunii Rusiei. Komiakov, Ceaadaev, Herzen, Dostoievski, Aksakov, Danilevski sau nihilistii Pisarev, Dobroliubov, Cernasevski, in solutii diferite, au incercat sa rezolve aceeasi problema. Insasi mistica lui Soloviov pare o transpozitie teologica a Rusiei concrete.
Este mai mult decat evident ca Rusia a fost sortita unei meniri monumentale. De ce totusi evidenta aceasta a fost prilej de tortura pentru rusi? Tot secolul al XIX-lea rusesc vadeste o constiinta tulburata si profetica, o adevarata isterie mesianica. Orice popor care intra in istorie, cand celelalte sunt in maturitate, sufera de un dezechilibru provocat de inegalitatile de nivel istoric. Rusia se nastea la viata, dupa ce dormise — intocmai ca Romania — secole intregi. Nu i-a ramas altceva de facut decat sa arda etapele. Ea n-a cunoscut Renasterea, iar Evul Mediu rusesc a fost intunecos, nespiritual. Insasi literatura, pana la inceputul secolului trecut, s-a remarcat doar prin fabulisti si creatii moral-religioase. Plaga mare a Rusiei — ca si a noastra — a fost traditia bizantina, suflul spiritualitatii bizantine, care altoit intr-o cultura straina devine anchiloza, schematism abstract, iar pe plan politic si cultural, reactionarism organizat. Tot ce este gandire reactionara in Rusia secolului trecut continua — constient sau inconstient — filonul bizantin. Pe Pobedonostev — procurorul Sfantului Sinod, profet al inculturii maselor intr-o tara de analfabeti — il vad descifrand sensul istoriei dupa o icoana bizantina, iar nu dupa mersul soarelui, cum au facut occidentalii, dupa o icoana bizantina, simbol al mortii, al uscaciunii si al umbrelor. Nu exista o viziune mai devitalizanta decat aceea care se degajeaza din arta bizantina, arta de ceruri obscure, de monotonie intre sfinti, de inaderenta la Eros. Si cand te gandesti ca Romania a vietuit secole sub blestemul spiritului bizantin! ”