„Transilvania este astazi o parte a Romaniei si a Europei in acelasi timp, dar, mai presus de toate, este patria primitoare a tuturor locuitorilor sai. Pentru prima oara in istorie, sunt acum premise reale pentru ca toti locuitorii ei sa fie si sa se simta egali si la ei acasa. Tara nu mai este Transilvania de odinioara, dar urmele istoriei sunt peste tot. In trecut, au suferit si au fost fericiti, adesea in momente diferite, si romanii, si maghiarii, si germanii, si evreii etc. Nici suferintele si nici bucuriile nu trebuie uitate. Amintirile trecutului sunt un patrimoniu de nepretuit, iar pastrarea lor este un atribut al popoarelor civilizate. Entitatea transilvana este un dat al trecutului, dar, in acelasi timp, ne insoteste peste tot, astazi, sub ochii nostri. E singurul loc din Europa unde o biserica bizantina sta langa o bazilica romanica, langa o biserica gotica si langa alta baroca, toate vecine cu o sinagoga! De asemenea, singurul loc in care un locas de cult ortodox este la cativa pasi de unul greco-catolic, de altul romano-catolic, de unul calvin, de altul luteran sau unitarian. Aceasta spune mai mult despre convietuirea pasnica decat despre conflicte, iar mesajul acestei lucrari este generos: trecutul trebuie cunoscut nu pentru incrancenare si razbunare, ci pentru destindere si intelegere.” (Autorii)
Fragment din volum:
Fragment din volum:
Romanii transilvaneni, neavand privilegiul unei vieti urbane si nici pe acela al unei institutii bisericesti acceptate oficial, nu si-au putut promova nici institutiile culturale necesare. Se cunosc totusi, din anumite surse, indicii despre unele biserici si manastiri romanesti care pastrau carti vechi de cult si alte inscrisuri, precum si familii nobiliare romanesti (de origine cneziala) din tara Hategului si din Banat care conservau documentele de danie vechi ale neamului din care descindeau. Pe unele dintre aceste documente, elaborate de autoritati in limba latina, se vad insemnari chirilice ale posesorilor, semn ca elita romaneasca a avut aceeasi limba liturgica si de cultura in toate cele trei tari romane.
Singura comunitate urbana romaneasca dezvoltata din Transilvania – cea anterior pomenita, din Scheii Brasovului – a avut si cele mai vechi institutii de acest gen, anume biblioteca si arhiva. Exista un inventar al bibliotecii romanesti a Scheilor, facut de mentionatul preot-protopop si cronicar Vasilie in jurul anului 1630, inventar care cuprinde o lista de documente, obiecte si carti de la popa Costea, din 1477, de la Neagoe Basarab (1512- 1521), de la doamna Neaga, sotia lui Mihnea Turcitul (1577-1583), de la Patrascu cel Bun (1554-1557), toti trei domni ai Tarii Romanesti, de la domnul Moldovei, Aron-Voda Tiranul (1591-1592, 1592-1595) si altii. Se intelege de aici ca popa Vasilie va fi avut un terfelog (catastif) mai vechi sau insemnari vechi despre asemenea obiecte. Inventarul facut de amintitul preot contine titlurile a 53 de carti (tetraevangheliare, biblii, penticostare, minee, un octoih etc.), intre care si patru tiparituri coresiene. Alaturi de carti, in biblioteca-arhiva a Scheilor preotii, dascalii si diecii au pastrat si documente importante pentru viata comunitatii, inclusiv din partea domnilor Tarii Romanesti si ai Moldovei. Pe unele dintre acestea din urma le va mentiona sau transcrie in opera sa istorica din secolul al un alt protopop-carturar, Radu Tempea al II-lea.
Arhitectura de piatra si arta plastica de mare anvergura au fost, in general, in Transilvania apanajul starilor (natiunilor). Romanii s-au aflat in fata unor restrictii confesionale si etnice venite din trecut (secolele XIII-XIV) si actualizate mereu, cu precadere in secolul Reformei religioase.
Codul cartii: SAC978-606-8770-81-9
